Stranietate si Instrainare

Nu-mi pot explica nici astazi apropierea mea fata de straini.Tendinta asta isi are radacinile in vechile mele activitati cabotine,care,ca orice alta experienta a constituit un pas inainte intru descoperirea unei alte parti a pesonalitatii mele.In timp ce alti colegi actori isi doreau sa parcurga sala cu ochiul si sa gaseasca siluete cunoscute care asista docile la spectacol ,mie imi era de ajuns sa observ 2-3 fetze prea putin familiare pentru a fi in forma maxima.Nu ma simt cu nimic datoare stainilor...Nu am pe cine impresiona si deci,nici pe cine dezamagi.Imi place sa fiu libera de acuzatii si sa impart putin din viata mea cu niste oameni care vor fi uitat totul despre mine la prima pauza de tigara din cadrul spectacolului.Existentele noastre se vor intersecta pentru circa 1 ora ,si poate nici atat,dupa care singurul liant intre mine si public va fi doar numele piesei in care am figurat.Inca ceva-finalul piesei.Fie ca recunosc sau nu,adevarul este ca, din conventia miriadelor de aplauze frenetice imi hranesc orgoliul.Zambetul larg de pe chipul celor din public,acei oameni pe care ii intereseaza in primul rand ca ceea ce vad sa merite banii pe care i-au platit...aplauzele lor, dau adevarata definitie a reusitei.

"No hidden catch
No strings attached
Just free love.."
Depeche Mode-Free love

Ghid de conversatie

Sunt in stare sa detectez intr-o clipa primele semne ale unei conversatii plictisitoare.Acele intrebari...acele intrebari care nu au nimic special si care strica tot farmecul unei conversatii.Am fost martora la sute de schimburi de replici acide aruncate malitios in ceea ce s-ar putea numi cat-fight,sau pur si simplu intr-o discutia care(cica!)se vrea amiabila dar de fapt,in scurt timp,degenereaza intr-o sarada de cuvinte prost gandite si,si mai prost spuse.Mi se mai intampla sa ma simt eu stanjenita de lipsa de discretie a unor intrebari cretine iesite,de regula,din guri care tradeaza lipsa de diplomatie, artificialitate sau pur si simplu afinitate exacerbata pentru gafe.Cunosc adevarati maestri in arta conversatiei si este inutil sa vorbesc despre fluiditatea discutiilor si placerea de a intretine una de acest fel.Intrebarile vor fi mereu subtile ,presupunand o continuitate;e ca si cum doi oameni ar juca Fazan si de comun acord,acestia ar hotari sa nu se inchida unul pe celalat.Sentimentul bizar de nepotrivire dispare in favoarea unei stari inefabile,tradusa printr-o amintire vaga a tineretii care te surprinde intr-o discutie cu un vechi prieten de ale carui pareri timpul te-a privat o vreme.

Intrebata fiind,pe un ton aristocratic..de ce ma imbrac numai in negru?nu am stiut ce raspuns as putea da.Eram blocata in idei si nimic plauzibil nu-mi intra pe fir.Era una din intrebarile acelea care avea la baza asa-zisul principiu al contradictiei "Da,dar nu."

Tot amalgamul asta de stangacii conversationale nu are decat un efect:acela de a institui o bariera sociala,culturala intre interlocutori.Constat,fara stupoare,ca am momente in care nu ma afecteaza nesimtirea tiganilor de pe strada cat ma deranjeaza intrebarile prost puse.

Duo

Exista acele momente in viata cand memoria ta are nevoie de o schimbare de hard.Unele piese pot fi salvate,altele nu.Unele se spulbera ca praful in vant si uiti pur si simplu ca au fost vreodata acolo ,insa altele iti raman fidele,atasate de tine asemeni timbrului de hartie.Este nici mai mult ,nici mai putin decat o simpla lege a vietii.

Colette si Salvador Dali sunt, cu siguranta, doua instante care mi-au netezit drumul spre multe filozofii de viata ,spre un anume fel de literatura si spre noutate.Cu ajutorul acestor doua mari chei ,m-am simtit in stare sa deschid multe usi.Nu stiu daca este vorba despre talentul lor innascut sau despre modul lor de a da contur unei opere;nu stiu daca verbalismul lui Dali acapareaza simplitatea si naturaleatea scrierilor lui Colette.In timp ce unul este o oaza de cuvinte vizand grandilocventa,altul este un maestru al spiritului,al serenitatii,al seraficului unui timp parizian usor depravat.Cuvintele savarsesc deci o sfanta prostitutie,caci se daruiesc neintarziat foii candide de sub pana scriitorilor...

To smoke or not to smoke: I can make of either a life-work. Mignon McLaughlin (The Neurotic's Notebook, 1960)

Simt o dorinta de a scrie...insa problema ar fi urmatoarea: ca atunci cand simt nevoia de a fuma dar nu am tigari,asa si acum...simt nevoia sa scriu fara sa am la indemana cuvintele potrivite.
Probabil ca tot vocabularul meu "ales ,grandilocvent si rafinat"este consacrat examenelor din sesiune,ca doar deh! 1 luna am si eu la dispozitie ,ca sa impresionez pe cine trebuie...

Schimband subiectul,din intamplare,zilele astea ,mi-a atras atentia un site care continea o serie de citate despre fumat.Nu,nu au avut nici un efect asupra mea: nu am mustra constiinta ca fumez,nu intentionez sa ma las ;ba chiar dupa ce am citit unele citate mi-am dat seama ca intr-adevar ,fumatul este unul din cele mai elegante ,tacticoase si chiar candide obiceiuri.
Iata o serie din citatele care mi-au ajuns la inima:

• After a truly good meal, an outstanding cigar is still the most satisfying after-dinner activity that doesn't involve two human beings. ~ Brad Shaw
• A cigar has "...a fire at one end and a fool at the other." ~ Horace Greely

• But when I don't smoke I scarcely feel as if I'm living. I don't feel as if I'm living unless I'm killing myself. ~ Russell Hoban

• Cigarette sales would drop to zero overnight if the warning said "CIGARETTES CONTAIN FAT." ~ Dave Barry

• Eating and sleeping are the only activities that should be allowed to interrupt a man's enjoyment of his cigar. ~ Mark Twain

• Good food, good sex, good digestion, good sleep: to these basic animal pleasures, man has added nothing but the good cigarette. ~ Mignon McLaughlin, The Second Neurotic's Notebook, 1966

• If I paid ten dollars for a cigar, first I'd make love to it, then I'd smoke it. ~ George Burns

• I have every sympathy with the American who was so horrified by what he had read about the effects of smoking that he gave up reading.

• MY INSPIRATION has always been Jeanne Calment, a Frenchwoman who smoked and drank every day and died a few years ago at the age of 122. When asked the secret of her longevity, she replied: 'I laugh a lot.' Well you would, wouldn't you. ~ Victoria Coren, London Evening Standard, 18 November, 2002
  

• People always come up to me and say that my smoking is bothering them... Well, it's killing me! ~ Wendy Liebman

• Sean (while ice-skating with Carrie): I'm guessing it's easier to balance when you're not smoking.Carrie: Smoking is the only thing that keeps me balanced."

~Sex and the City (American TV series. Starring Sarah Jessica Par

• Sublime tobacco!

Divine in hookas, glorious in a pipe,
When tipp'd with amber, mellow, rich, and ripe;
Like other charmers, wooding the caress
More dazzlingly when daring in full dress.
Yet thy true lovers more admire, by far,
Thy naked beauties--give me a cigar!
...from The Island, Canto II, by Lord Byron

• The cigarette is a portable therapist. ~ The Quote Garden

• The end of a good smoke is a little saddening. In some regard, it's a bit like losing a best friend who had time to sit and listen. ~ ZenWarrior

• Watching the smoke dance out of a cigarette is like watching a girl dance out of her dress. ~ D.H. Mondfleur

Polisemia ismelor

Secolul XVII- Clasicism
Secolul XVIII-Iluminism
Secolul XIX-Romantism
Secolul XX-Modernism
Secolul XXI-?

Orice om normal,(si prin "normal" inteleg orice om cu un gram de cultura generala macar)ar raspunde in mod cert , logic si total pertinent ,de altfel,-Generatia 2000....Insa orice locuitor,cetatean al Romaniei stie foarte bine ca nu acesta este raspunsul .

Curentul caracteristic acestui secol este unul practicat de mai toata plebea ,insa nimeni nu recunoaste acest lucru;Este vorba despre NEPOTISM.
Daca o luam sistematic,acest curent raspunde la toate cerintele la care ar trebui sa se conformeze un curent.In primul,dar nu si in cel mai important rand,se termina in "-ism" ,element care arata ca si acest curent,desi modern si chipurile-rebel,se supune normelor de muzicalitate la care s-au supus si precedentele.Insa ceea ce conteaza si mai mult ,este faptul ca acesta a facut atat de multi adepti,cel putin in Romania, incat simt ca aceasta atitudine ar merita "premiata" sau cumva categorizata.Sunt curioasa ....oare o sa ma gandesc mult atunci cand voi intocmi lista de reprezentanti ai acestui curent ?(Un curent fara reprezentantii de seama este invizibil pe harta societatii ,desigur.)

"In politica, prostia nu e un handicap." Napoleon Bonaparte.
"Cei care sunt prea destepti pentru a face politica,sunt pedepsiti prin faptul ca sunt conduşi de proşti."Platon.

Că bine au zis cei doi maeştri...

Spune NU degradarii limbii pe care o vorbesti!

Daca as putea initia o campanie pentru salvarea limbii române ,as face-o fara sa ma gandesc de doua ori.Limba noastra este ca un organism slabit,cu un aspect ponosit din cauza celor care o intrebuinteaza incorect,de cele mai multe ori.Greselile gramaticale de pe posturile de televiziune curg zilnic mai ceva ca apa la robinet,oamenii de pe strada au clare intentii de a reinventa limba ,pe care probabil o considera perimata,demodata,si sincer,nici studentii de la universitatile cu pretentii nu sunt mai prejos.

Spuneti STOP atacurilor la adresa limbii (ca sistem)si gramaticii limbii romane!Oameni buni,cumparati-va DOOM-urile(da,este numele jocului pe computer aparut undeva in '93,insa acel joc evident ca nu are nici o legatura cu acest subiect),o carte cu probleme de ortografie sau un Indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie.

Inca un lucru care nu trebuie neglijat:hipercorectitudinea nu este o optiune!

Nestiind de ce...

Azi sunt incantata.Nu stiu de ce...asa cum spune si titlul post-ului.Poate pentru ca afara este un miros de iarba proaspat taiata,poate pentru ca ma uit pe cer-nu vad nici un nor si asta imi intareste increderea,poate pentru ca in sinea mea ..sunt multumita de mine si de ceea ce am realizat..In sfarsit,nu stiu.Este ceva deosebit in legatura cu ziua asta.

Cum mi se intampla de putin ori,soarta m-a adus intr-un loc caruia desi nu ii mai apartin ,ma face sa ma gandesc cu drag la ceva:la faptul ca am avut o copilarie,un timp...al meu ,si numai al meu,un loc aparte,si ca nu am fost mutata din coclauri in coclauri...Imi place ca am avut un loc,personal,care nu imi mai starneste azi decat un zambet sincer,dar care candva a insemnat inglobarea a tot ceea ce semnifica fraged,tanar,verde,proaspat.Mi-a facut placere sa revad locul batatoritalta data de mingi,de manuţe murdare,de tenisi prafuiti,care acum este o mare parcare;sa vad placuţa stramba pe care scrie "Str.Mierlei",sa revad parcul in care acum se dau altii copii pe leaganele care erau martorii serilor de cartier cu seminte,povesti,barfe de doi lei...Sa-mi revad gradina unde plantam cu migala seminate de floarea-soarelui si din 10 daca iesea una era bine...sa revad oamenii care imi zambeau alta data cu obrajii rumeni,sau chipul ars de soare...Altfel spus,sa inchid ochii si sa ma infiltrez subtil in povestea acestei strazi pe care am crescut,pe care am copilarit,pe care am plans,care mai poarta inca sangele din juvenilii mei genunchi juliti...strada de pe care am plecat si la care ma intorc astazi ,ca la o veche prietena,insa altfel,total altfel....mereu altfel.