At last,my greatest work is compleeeeeteeeeed!:D Sunt deosebit de multumita!Am facut rost de cele 3 serii BD ,respectiv,BD in actiune,BD in alerta si BD la munte si la mare...and now I can die happy!

Nimic parca nu se compara cu statul in fata televizorului,in haine comode,cu floricele si ciocolata calda in mana,intr-o zi ploioasa de ..septembrie,sau oricare alta luna,vizionand Bd-urile ...deci, clar o sursa de relaxare.Pentru mine seriile, nu sunt doar niste serii obisnuite de comedii;sunt acele filme pe care le-am urmarit prima data la 7-8 ani cred, si in fata carora am ramas cu o impresie deosebita si placuta.Nume mari precum Dem Radulescu(aka.Gogu ,sau dupa cum nu multa lume il stie, ...Bibanu`)(actorul meu preferat ,de altfel dintre romani)Jean Constantin(aka.Patraulea),Puiu Calinescu(aka.Trandafir),Toma Caragiu,Sebastian Papaiani,Iurie Darie,prin talentul lor desavarsit si alura actoriceasca,au facut ca acest ciclu sa fie alaturat celor mai bune filme de comedie din Romania.

Nu m-as plictisi niciodata si asta v-o zic sincer.Nu pierdeam nicicand ocazia de a viziona pe Procinema ,TV1000,pro tv aceste serii si iata ca...acum...le am! Le am si sunt la dispozitia mea ori de cate ori doresc sa-mi clatesc ochii cu un spectacol bun,cu oameni de calitate,cu replici cand acide,cand simple si de ce nu?cu o comedie la care rad si acum (si asa va fi mereu)cu lacrimi.

Este evident ca vremurile s-au schimbat si ca acum se pune accent pe cu totul altceva.Nu vom intalni efecte speciale ca in Matrix, o sonorizare impecabila,o fluidizare mai mare a cadrelor,sau mai stiu eu ce alte detalii care nu fac decat sa ateste ca am evoluat si ca timpurile se schimba,dar ceea ce m-a impresionat la aceste serii BD este ca sunt amuzante,simple cateodata,cu o doza de inocenta ,cu replici sanatoase,efervescente si ...o imagine a cum arata Bucurestiul anilor '70 precum si alte regiuni ale tarii in perioada 1970-1971.

De bun gust,si pentru mine personal ...intotdeauna o mare placere!Cuvintele,uneori, nu prea lamuresc in cazul prezentarii unui film,asadar....Vizionare placuta!

Sound of music

E ziua ta...si acum constientizezi ca a mai trecut un an si ,implicit,ca timpul e un TGV furios si iute.Nu am chef astazi.E o zi prea mohorata.Alinarea mea sigura si calda este o ultima tigara din pachet si winampul meu cel de toate zilele.Am ascultat astazi un interviu cu un om ...mare,figurat vorbind,care indica tot felul de melodii si le atribuia perioadelor din viata lui.Mesaje ,mesaje..
Am luat la rand aproape melodie din calculatorul meu si mi-am dat seama ca aceste melodii sunt intr-adevar mici bucatele de puzzle pe care daca le asmblez obtin o imagine a unor episoade din viata mea.
Nina Simone-Sinnerman...Doamne nu mi-am dat seama decat acum.Aceasta melodie este ca un catalizator pentru scris.Este destul de dinamica incat sa-ti dea un impuls si destul de pasnica cat sa nu constituie o sursa perturbatoare.Am ascultat-o prima data intru-un film in care juca Pierce Brosnan.
Summer in Paris..ma intreb cateodata cum au unele melodii harul sa-ti trezeasca stari,amintiri,senzatii..?Oare sufletul uman este atat de transparent si de simplu in esenta lui?Incat la prima melodie pe care o ascultam si ne simtim noi insine, capitulam si lasam garda jos,dandu-ne batuti?O melodie ne poate aduce impreuna,o melodie ne poate face sa radem ,sa plangem ,ne poate face sa ne deschidem sufletul fara a avea in prealabil intentia asta...Ei,se pare ca da.Si imi pare bine de acest lucru.Inseamna ca inca a mai ramas o doza de sensibilitate din partea noastea,si un spirit suav din partea minunatilor oameni care compun si in fata carora,eu personal,imi las jos palaria!

A venit Toamna!

A venit si Toamna...ce constatare,nu?

Nu stiu de altii cum privesc acest anotimp...despre mine,pot sa spun ca intr-un fel abia am asteptat sa vina!In mare parte cred ca se datoreaza faptului ca sunt nascuta in Octombrie,drept pentru care cel mai mult imi place "Toamna lui Octombrie"...ACEA toamna...

Oricum ar fi...schimbarile de temperatura,de stare ,sunt doar mici detalii in comparatie cu serenitatea pe care mi-o confera acest anotimp.Nicand frunzele nu sunt mai colorate,nicicand nu te bucuri mai mult cand vezi un cer senin albastru contopindu-se cu razele de soare speriate,care se joaca de-a v-ati ascunselea parca nemaigasindu-si locul!

Ziua de ieri,nu a fost una lipsita de importanta.A inceput scoala si nici un loc mai bun pentru a te bucura de "miscarea Browniana" a elevilor decat in Piata Sfatului si de-a lungul Republicii.Imi pare bine ca o simpla factura de platit in centru,(multumesc pe aceasta cale serviciilor Vodafone) mi-a oferit prilejul de a ma bucura de toate acestea.Contextul era unul visat de mine mai mereu:soarele ghidus care isi face aparitia in joaca doar pentru a te tachina,vantul acela bland care invita mereu frunzele la o hora aleatorie si haotica,mirosul de picaturi ce se scurg de pe frunzele inca ramase in copaci,si binenteles aroma de noi inceputuri!Asadar,imi fac trecerea lejer,ca simplu spectator al operei tomnatice,cu castile in urechi,cuprinsa parca de tot felul de senzatii.De ce aceasta zi?Pentru ca e 15 septembrie,elevii cu sau fara sacouri trec in goana pe langa mine sa prinda taxiul sau autobuzul,siluete copilaresti acoperite in mare parte de buchete de flori surad la revederea colegilor si isi croiesc drum prin multimea de altii si altii care povestesc nonsalant momentele petrecute in vacanta;pentru ca e un cer putin innorat si ma simt fericita,pentru ca orasul a prins iar zgomotul specific...pentru astea si multe altele si mai ales ...mai ales...pentru ca pentru prima data in 12 ani...eu nu ma alaturam lor ci mergeam doar sa-mi platesc o factura,iar asta mi s-a parut al naibii de ciudat.Se zice ca obiceiurile vechi mor greu!Inclin sa cred treaba asta din moment ce inca nu-mi venea sa cred ca nu intru pe poarta liceului la data de 15 septembrie.Da,sunt la facultate si imi voi incepe luna favorita cu urmatorul obicei ,care are sa tina 3 ani de acum inainte:inceperea facultatii.

Am avut totusi strasnica iluzie a timpului care ingheata ,care sta in loc,lasandu-mi parca ragaz sa admir iarasi inceputul in forta care intr-un fel sau altul ma face sa zambesc si sa ma bucur de varsta mea ,asa fara motiv,doar prin simple constatari de moment,de stare.

Mergeam pe strada si nu imi pasa de nimic.Eram doar eu si peisajul.Nu pot sa explic cum de acest anotimp care pentru altii constituie un prilej de depresie ,de auto-analiza la rece in urma caruia ramai cu un gust amar,sau pur si simplu ceva trist,este pentru mine un cadru atat de familiar si de placut mie.Desi urasc moartea,mai ales o moarte inceata,se pare ca toamna este singura expresie a mortii lente pe care o tolerez.Nu sufar la vederea caderii treptate a podoabelor ce mascheaza goliciunea copacilor,ci dimpotriva,par a o savura cu o deosebita(morbida, ar putea spune unii) placere.Toate sentimentele parca sunt mult mai profunde si capata sensurile lor adevarate.Pana si o banca de lemn,acoperita si inconjurata de picturile ruginite ale frunzelor capata o aura omeneasca, sugerand parca inceputul singuratatii si concretizarea sa in urmatorul anotimp ,care este cu mult mai dramatic(parerea mea)si anume:iarna.De aici concluzia ca toamna constituie o speranta de atarna de un fir de ata si care, inaintea ruperii sale, se asigura ca spectacolul cu care debuteaza de fiecare data, va fi urmarit cu sala plina.

Este inutil sa spun ca de cand am inceput sa numar toamnele, nu m-am straduit sa le gasesc asemanari,pentru ca de fiecare data ele ma surprind,elengate si frumoase,mai mult sau mai putin punctuale insa mereu cu o poveste de spus....

In cele din urma,acum ca mi-am platit factura si parcurg din nou acelasi drum nu pot decat sa rostesc:

Lunga ti-a mai fost calatoria...

Asadar,bine ai venit!Fa-te comoda!