Nu-mi pot explica nici astazi apropierea mea fata de straini.Tendinta asta isi are radacinile in vechile mele activitati cabotine,care,ca orice alta experienta a constituit un pas inainte intru descoperirea unei alte parti a pesonalitatii mele.In timp ce alti colegi actori isi doreau sa parcurga sala cu ochiul si sa gaseasca siluete cunoscute care asista docile la spectacol ,mie imi era de ajuns sa observ 2-3 fetze prea putin familiare pentru a fi in forma maxima.Nu ma simt cu nimic datoare stainilor...Nu am pe cine impresiona si deci,nici pe cine dezamagi.Imi place sa fiu libera de acuzatii si sa impart putin din viata mea cu niste oameni care vor fi uitat totul despre mine la prima pauza de tigara din cadrul spectacolului.Existentele noastre se vor intersecta pentru circa 1 ora ,si poate nici atat,dupa care singurul liant intre mine si public va fi doar numele piesei in care am figurat.Inca ceva-finalul piesei.Fie ca recunosc sau nu,adevarul este ca, din conventia miriadelor de aplauze frenetice imi hranesc orgoliul.Zambetul larg de pe chipul celor din public,acei oameni pe care ii intereseaza in primul rand ca ceea ce vad sa merite banii pe care i-au platit...aplauzele lor, dau adevarata definitie a reusitei.
"No hidden catch
No strings attached
Just free love.."
Depeche Mode-Free love
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu