Cu totii cred ca avem sau am avut macar o data in viata ,un moment in care am simtit ca o celebritate si-a depasit statutul de persoana publica ,insipida, cel putin in ochii nostri.Ceea ce pentru mama a fost Alain Delon,iar pentru baietii de vita nobila a fost Lauren Bacall sau Sophia Lauren, pentru mine este patinatorul elvetian Stephane Lambiel.Suspinul batranelor,moartea pustoaicelor de pe tot mapamondul si invidia celor de acelasi sex...Cam de asta se bucura Stephane chiar daca stie sau nu.(Evident ca stie.)
Dupa o lunga perioada de pauza, in care, sincer,nici nu m-am deranjat sa mut pe canalul Eurosport sa vad mondialele sau europenele care nu aveau niciun farmec si niciun spirit de competitie fara el,Lambiel isi face aparitia din nou,pe gheata la Campionatele Europene 2010.Colac peste pupaza,nici Evgeni Plushenko nu a stat cuminte,acasa in fata televizorului,ci s-a gandit ca o medalie in plus la colectie nu strica.Intr-adevar ,dupa mult timp m-am regasit iarasi tintuita in canapea cu ochii in televizor urmarind ca pe vremuri campionatele.Si ce spectacol puteam sa ratez...Se stie deja ca primele trei pozitii din clasamentul baietilor sunt ocupate de Brian Joubert ,Stephane Lambiel si E.Plushenko.(asta in cazul in care sunt toti 3 prezenti in concurs).
Incep cu Brian Joubert ,francez nationalist si rigid,fad si lipsit de orice fel de spectaculozitate.Fanii il numesc 'masina de sarituri',o porecla,zic eu, cat se poate de fireasca si de potrivita ,din moment ce singurul lucru prin care se remarca sunt sariturile.Nu imi transmite nimic,nici macar pentru o fractiune de secunda din programul sau.Mizeaza pe o falsa artisticitate in speranta de a-l copia pe Lambiel,preia elemente din programele monstrilor sacri intr-ale patinajului: Alexei Yagudin sau Phillipe Candeloro, afisand o sensibilitate ceva mai mare decat a unui fier forjat.Nu-mi iese din minte aroganta cu care s-a suit pe cea mai inalta treapta a podiumului ,in europenele de acum cativa ani,binenteles in lipsa celorlati doi care ar fi maturat pe jos cu Joubert.La europenele de anul acesta ,pantinatorul a intrat pe gheata"nesigur si timorat" asa cum au precizat comentatorii.Totusi,era si normal pentru ca adevaratii campioni se intorsesera si asta insemna finalul scurtei sale perioade de glorie.E bun si locul 3!
Evgeni Plushenko...Imbatabil!De neintrecut!Nu se poate vorbi despre Plushenko fara a se face referire la tehnica impecabila cu care isi asigura succesul in competitii.Un genunchi indoit,ezitari,aterizari nesigure,sunt pur si simplu de neconceput in programul lui Evgeni.Efuziunea artistica este cu un grad sau doua mai ridicata decat cea a lui Joubert,cu toate acestea Plushenko este net superior lui Joubert din orice punct de vedere si asta pentru ca vad daruire,vad munca si ambitie ,un soi de modestie ,siguranta de sine care nu trece in cealalta extrema-a superficialitatii si a ingamfarii.Da,are o tehnica de necontestat,precizia matematica cu care isi executa programul e de neinchipuit si in ciuda acestui aspect tot ii lipseste ceva:delirul publicului ,urletele insetate de spectacol si frumos ,pe care INTOTDEAUNA le-a strans Lambiel.Plushenko este cel mai bun.Nimic de reprosat.Probabil de aceea lipsa unei teatralitati ,a unui moment artistic concret, devin detalii lipsite de importanta ,mascate fiind de perfectiunea tehnica. Insa ni se intampla de multe ori sa ne placa melodia care nu e neaparat nr.1 in toate topurile...
Imi amintesc si acum cand l-am vazut prima data pe gheata pe Stephane Lambiel.Nu stiam la ce sa ma astept din partea lui.Numele nu imi parea cunoscut insa frumusetea fizica ,misterul si blandetea de care dadea dovada in prima instanta mi-au atras atentia.Imi amintea si inca imi aminteste de cineva drag mie.Timp de 4 minute cat a durat programul ,eram intr-o stare de beatitudine.Imi doream ca ceea ce voi face in viitor ,sa fac cu placerea (vizibila!) lui Lambiel de a patina.Ma impresionase cu fluiditatea miscarilor corporale,cu dansul si comuniunea cu muzica ,sensibiltatea si candoarea lui,gratia cu care avea grija ca orice miscare sa para o continuare a celei anterioare ,un soi de transparenta spirituala care efectiv te facea sa nu clipesti de frica sa nu-i strivesti sufletul intre pleoape.Iubea publicul si publicul il iubea inapoi.Nu a fost niciodata egoist si emotiile sale au fost intotdeauna si emotiile publicului.Tehnica lasa de dorit...Sariturile nu erau executate perfect;erau fie ratate ,fie transformate in jumatati de sarituri.Avem ,de fapt,fenomenul opus lui Plushenko.Daca pe acesta il salva tehnica ,pe Lambiel il salva artisticitatea.Si totusi,cred ca tot Lambiel se situeaza mai sus decat Plushenko,prin aceea ca o tehnica perfecta se poate dobandi dupa multi ani de munca si concentrare ,insa a avea publicul la picioare ,aproape hipnotizat sa-ti urmareasca evolutia ,suferind alaturi de tine la o cazatura si bucurandu-se pentru o saritura reusita ,si apoi sa explodeze in aplauze frenetice ...este ceva de nepretuit si de 1000 de ori mai greu de obtinut!
Intr-o conferinta de presa ,Lambiel spunea ca si-ar dori(cine nu?) sa castige aurul Olimpic.Dupa ce la Olimpiada anteriora a luat argintul ,abia astept sa il vad urcand inca o treapta pe podiumul castigatorilor.Nu pot decat sa ii doresc succes si sa stau cu sufletul la gura pe 17 februarie la ora 02.00 a.m.
Dupa o lunga perioada de pauza, in care, sincer,nici nu m-am deranjat sa mut pe canalul Eurosport sa vad mondialele sau europenele care nu aveau niciun farmec si niciun spirit de competitie fara el,Lambiel isi face aparitia din nou,pe gheata la Campionatele Europene 2010.Colac peste pupaza,nici Evgeni Plushenko nu a stat cuminte,acasa in fata televizorului,ci s-a gandit ca o medalie in plus la colectie nu strica.Intr-adevar ,dupa mult timp m-am regasit iarasi tintuita in canapea cu ochii in televizor urmarind ca pe vremuri campionatele.Si ce spectacol puteam sa ratez...Se stie deja ca primele trei pozitii din clasamentul baietilor sunt ocupate de Brian Joubert ,Stephane Lambiel si E.Plushenko.(asta in cazul in care sunt toti 3 prezenti in concurs).
Incep cu Brian Joubert ,francez nationalist si rigid,fad si lipsit de orice fel de spectaculozitate.Fanii il numesc 'masina de sarituri',o porecla,zic eu, cat se poate de fireasca si de potrivita ,din moment ce singurul lucru prin care se remarca sunt sariturile.Nu imi transmite nimic,nici macar pentru o fractiune de secunda din programul sau.Mizeaza pe o falsa artisticitate in speranta de a-l copia pe Lambiel,preia elemente din programele monstrilor sacri intr-ale patinajului: Alexei Yagudin sau Phillipe Candeloro, afisand o sensibilitate ceva mai mare decat a unui fier forjat.Nu-mi iese din minte aroganta cu care s-a suit pe cea mai inalta treapta a podiumului ,in europenele de acum cativa ani,binenteles in lipsa celorlati doi care ar fi maturat pe jos cu Joubert.La europenele de anul acesta ,pantinatorul a intrat pe gheata"nesigur si timorat" asa cum au precizat comentatorii.Totusi,era si normal pentru ca adevaratii campioni se intorsesera si asta insemna finalul scurtei sale perioade de glorie.E bun si locul 3!
Evgeni Plushenko...Imbatabil!De neintrecut!Nu se poate vorbi despre Plushenko fara a se face referire la tehnica impecabila cu care isi asigura succesul in competitii.Un genunchi indoit,ezitari,aterizari nesigure,sunt pur si simplu de neconceput in programul lui Evgeni.Efuziunea artistica este cu un grad sau doua mai ridicata decat cea a lui Joubert,cu toate acestea Plushenko este net superior lui Joubert din orice punct de vedere si asta pentru ca vad daruire,vad munca si ambitie ,un soi de modestie ,siguranta de sine care nu trece in cealalta extrema-a superficialitatii si a ingamfarii.Da,are o tehnica de necontestat,precizia matematica cu care isi executa programul e de neinchipuit si in ciuda acestui aspect tot ii lipseste ceva:delirul publicului ,urletele insetate de spectacol si frumos ,pe care INTOTDEAUNA le-a strans Lambiel.Plushenko este cel mai bun.Nimic de reprosat.Probabil de aceea lipsa unei teatralitati ,a unui moment artistic concret, devin detalii lipsite de importanta ,mascate fiind de perfectiunea tehnica. Insa ni se intampla de multe ori sa ne placa melodia care nu e neaparat nr.1 in toate topurile...
Imi amintesc si acum cand l-am vazut prima data pe gheata pe Stephane Lambiel.Nu stiam la ce sa ma astept din partea lui.Numele nu imi parea cunoscut insa frumusetea fizica ,misterul si blandetea de care dadea dovada in prima instanta mi-au atras atentia.Imi amintea si inca imi aminteste de cineva drag mie.Timp de 4 minute cat a durat programul ,eram intr-o stare de beatitudine.Imi doream ca ceea ce voi face in viitor ,sa fac cu placerea (vizibila!) lui Lambiel de a patina.Ma impresionase cu fluiditatea miscarilor corporale,cu dansul si comuniunea cu muzica ,sensibiltatea si candoarea lui,gratia cu care avea grija ca orice miscare sa para o continuare a celei anterioare ,un soi de transparenta spirituala care efectiv te facea sa nu clipesti de frica sa nu-i strivesti sufletul intre pleoape.Iubea publicul si publicul il iubea inapoi.Nu a fost niciodata egoist si emotiile sale au fost intotdeauna si emotiile publicului.Tehnica lasa de dorit...Sariturile nu erau executate perfect;erau fie ratate ,fie transformate in jumatati de sarituri.Avem ,de fapt,fenomenul opus lui Plushenko.Daca pe acesta il salva tehnica ,pe Lambiel il salva artisticitatea.Si totusi,cred ca tot Lambiel se situeaza mai sus decat Plushenko,prin aceea ca o tehnica perfecta se poate dobandi dupa multi ani de munca si concentrare ,insa a avea publicul la picioare ,aproape hipnotizat sa-ti urmareasca evolutia ,suferind alaturi de tine la o cazatura si bucurandu-se pentru o saritura reusita ,si apoi sa explodeze in aplauze frenetice ...este ceva de nepretuit si de 1000 de ori mai greu de obtinut!
Intr-o conferinta de presa ,Lambiel spunea ca si-ar dori(cine nu?) sa castige aurul Olimpic.Dupa ce la Olimpiada anteriora a luat argintul ,abia astept sa il vad urcand inca o treapta pe podiumul castigatorilor.Nu pot decat sa ii doresc succes si sa stau cu sufletul la gura pe 17 februarie la ora 02.00 a.m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu