Spune NU degradarii limbii pe care o vorbesti!

Daca as putea initia o campanie pentru salvarea limbii române ,as face-o fara sa ma gandesc de doua ori.Limba noastra este ca un organism slabit,cu un aspect ponosit din cauza celor care o intrebuinteaza incorect,de cele mai multe ori.Greselile gramaticale de pe posturile de televiziune curg zilnic mai ceva ca apa la robinet,oamenii de pe strada au clare intentii de a reinventa limba ,pe care probabil o considera perimata,demodata,si sincer,nici studentii de la universitatile cu pretentii nu sunt mai prejos.

Spuneti STOP atacurilor la adresa limbii (ca sistem)si gramaticii limbii romane!Oameni buni,cumparati-va DOOM-urile(da,este numele jocului pe computer aparut undeva in '93,insa acel joc evident ca nu are nici o legatura cu acest subiect),o carte cu probleme de ortografie sau un Indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie.

Inca un lucru care nu trebuie neglijat:hipercorectitudinea nu este o optiune!

Nestiind de ce...

Azi sunt incantata.Nu stiu de ce...asa cum spune si titlul post-ului.Poate pentru ca afara este un miros de iarba proaspat taiata,poate pentru ca ma uit pe cer-nu vad nici un nor si asta imi intareste increderea,poate pentru ca in sinea mea ..sunt multumita de mine si de ceea ce am realizat..In sfarsit,nu stiu.Este ceva deosebit in legatura cu ziua asta.

Cum mi se intampla de putin ori,soarta m-a adus intr-un loc caruia desi nu ii mai apartin ,ma face sa ma gandesc cu drag la ceva:la faptul ca am avut o copilarie,un timp...al meu ,si numai al meu,un loc aparte,si ca nu am fost mutata din coclauri in coclauri...Imi place ca am avut un loc,personal,care nu imi mai starneste azi decat un zambet sincer,dar care candva a insemnat inglobarea a tot ceea ce semnifica fraged,tanar,verde,proaspat.Mi-a facut placere sa revad locul batatoritalta data de mingi,de manuţe murdare,de tenisi prafuiti,care acum este o mare parcare;sa vad placuţa stramba pe care scrie "Str.Mierlei",sa revad parcul in care acum se dau altii copii pe leaganele care erau martorii serilor de cartier cu seminte,povesti,barfe de doi lei...Sa-mi revad gradina unde plantam cu migala seminate de floarea-soarelui si din 10 daca iesea una era bine...sa revad oamenii care imi zambeau alta data cu obrajii rumeni,sau chipul ars de soare...Altfel spus,sa inchid ochii si sa ma infiltrez subtil in povestea acestei strazi pe care am crescut,pe care am copilarit,pe care am plans,care mai poarta inca sangele din juvenilii mei genunchi juliti...strada de pe care am plecat si la care ma intorc astazi ,ca la o veche prietena,insa altfel,total altfel....mereu altfel.

Cu plamanii perforati

Cu plamanii perforati,cu grimasa rigida provocata de obraznicia vantului si a iernii in mijlocu` lu` Martie,cu sufletul obosit,cu paharul plin de mult,cu imaginea macabra a siluetelor bolnavicioase de pe strada ,din troleu,cu simfonia oamenilor infectati cu ftizie,cu griul nemernic si rece responsabil de sperantele mele franjurate...si cu multe altele..insa CU TOATE ACESTEA trag un fum,sau o gura de aer si ma plimb mai departe prin temnita iernii care deja imi induce subtil mesajul unei claustrofobii exacerbate.

Slumdog Millionaire

''Slumdog Millionaire"

Oscaruri,premii,omagii si numai cuvinte de bine cu privire la filmul care a rupt gura targului ,catalogat fiind drept:"Best Achievement in Cinematography".

Opt premii Oscar ,64 de alte premii si 28 de nominalizari...Danny Boyle s-a intrecut pe sine,Simon Beaufoy o sa se inece de atata banet in curand iar actorii....jos palaria!

La inceput curiozitate,mai tarziu interes total.Cam asa a evoluat starea mea de spirit ,cand intrigata fiind ce este cu acest film si ce are atat de deosebit incat mananca premii pe paine ,am hotarat subit ca ..."Gata!Trebuie sa il am!"

La fel cum a spus si unul dintre numerosii oameni care si-au dat mana in acest minunat proiect,filmul nu se vrea nici pe departe o ilustrare in detaliu a jocului "Vrei sa fii miliardar?" ci este o fresca a unei societati in cadrul careia se aplica legea junglei:cel mai puternic supravietuieste...!Fara reguli,fara limite...numai legi nescrise,panaorama nisipoasa si saracacioasa a regiunii Mumbai ,si lupta neintrerupta pentru supravietuire.

Ceea ce frapeaza este capacitatea unui vagabond,care serveste ceaiul operatorilor de la televiziune,de a castiga milioane peste milioane de rupii in cadrul bine-cunoscutului joc "Who wants to be a millionaire?".Profesori,avocati,medici...participand, nu au ajuns nici macar la jumatatea drumul parcurs de Jamal(protagonistul).Acest fir este strans legat de o poveste de dragoste intre Jamal si Latik.Cei doi se cunosc de mici,se ajuta reciproc insa ulterior isi pierd urma unul celuilalt,pentru ca dupa un timp sa se reintalneasca in diferite circumstante.Jamal insusi marturiseste ca nu este un vanator de bani ci a participat la acest concurs din dorinta de a se stii urmarit de Latika la televizor.

Concluzia este una izbitoare intrucat ne dam seama ca Jamal,practic,s-a pregatit toata viata sa pentru acest concurs ,fara sa isi dea seama.Raspunsurile (de fiecare data corecte,ferm ancorate in legile destinului)la intrebari sunt doar mici rezumate ale fiecarui moment ,fiecarui episod din viata sa.Nimic nu ii este necunoscut ,nimic nu il mai surprinde...."Nu trebuie sa fii un geniu sa iti stii raspunsul asta!"spune la un moment dat eroul; Experienta de viata ,traumele si greutatile au avut o greutate mult mai mare decat ar fi avut niste studii universitare la Oxford sau Harvard.Este printe putinele dati cand se prefigureaza triumful omului simplu,fara aptitudini (nici speciale ,nici generale),insa cu un gram de ambitie si vointa ,asupra intelectualilor.

Acestea fiind spuse,filmul este o capodopera luat din orice unghi:long-shot,close-up....Isi merita pe deplin atatea premii castigate.Atentia pentru detalii(muzica,scenografie,montaj,sunet,imagine)precum si spiritul de echipa sunt doar doua dintre elementele care au asigurat reusita acestei povesti.Inclinatia spre ezoteric nu poate fi nici ea negljata intrucat ideea destinului implacabil este cea in jurul careia se construieste subiectul.Mumbai-ul s-a dovedit a fi locul cu noroc care va fi martor la creatia filmului al carui nume se afla astazi pe buzele oricarui cinefil.

La mai multe Oscaruri,Globuri de Aur,premii Bafta...!

Spirit nomad-Depersonalizare.Detasare.Debarasare.

• Exista o zi pe saptamana/luna/an cand ma napadeste scarba de comportamente tipic romanesti si de mentalitati cancerigene.
• Un adevar ,cat de transant,nu va oferi nicicand spectacolul comic si dens pe care il ofera o minciuna bine spusa.Adevarul este sentimentul cu care ramai in urma unei cortine trase dupa o tragedie cu final devastator,pe cand o minciuna ,spusa frumos si fara prea multe scrupule ,e ca finalul grandios,ceremonialul spectaculos de la sfarsitul unei comedii careia nu te mai gandesti sa-i gasesti esenta dat fiind un asa final satisfacator la care aplauzi frenetic,in picioare.
• De ce sa te chinui sa raspunzi la intrebarea "Cine sunt eu?"cand mult mai simplu iti raspunzi la intrebarea"Cine NU sunt eu?sau Cum NU sunt eu?E ca si cum ai incerca sa dai o definitie somnului si nu iti vine in cap nici o idee ,decat aceea de a defini aceasta notiune prin ceea ce nu este de fapt: somn=ceva ce NU presupune o stare de veghe.
• oPulenta Aventurilor trecatoaRe Instituie deSfraul!(Toujours!)

Conventional absurd

Trebuie sa ajungi la o intalnire.Abia iesi de sub duş,si cineva iti spune "pai am stabilit cu totii, ca in jurul orei 17 sa fim acolo...".Ia vezi,nu ai sentimentul acela bizar cum ca nu ti-ai mai aminti sa fi purtat o discutie referitoare la acest aspect?
Desi tu nu esti gata,nu esti nici pe jumatate imbracata,trebuie sa-ti dai cizmele cu crema neagra,sa iti fumezi in tihna tigara,eventual sa iti pui la punct la tinuta si abia apoi sa pleci la intalnirea care (sa fim seriosi,fara stirea ta)s-a devansat de la 17.30 la ora 17, tot ceea ce poti sa faci pentru sanatatea ta si a celorlalti este sa dai din cap,conventional,a aprobare ,cu un zambet larg pe fata care parca arunca sagalnic un:"Nu este absolut nici o problema!Binenteles ca voi fi gata!Binenteles ca vom ajunge la ora stabilita".

(...)
Nu.
Lumea incurajeaza din ce in ce mai mult aceasta"politica", lege nescrisa ,de a nu face pe cel de langa noi sa se simta prost(chiar daca persoana aceea ar putea fi vinovata),si de dragul unei zile/seri care se vrea minunata ,sa ne sacrificam propriile ofuri si sa le inlocuim cu formule anoste,tocite de atata folosinta:"Nu este nici o problema!"

Nu,doamnelor si domnilor.Pana cand va mai dura acest joc al aparentelor?Diplomatia merge mereu mana in mana cu bunul simt si cu disciplina,educatia si alte valori.A iti exprima punctul de vedere intr-un mod civilizat ,intr-o anumita situatie(spectaculoase fiind situatiile cand punctele de vedere difera)NU inseamna a iesi din tiparul diplomatiei.

Situatie:Esti in pijamale,in camera ta,ai chef de un film ,ai chef de relaxare ,de timp cu tine insuti/insati si dintr-o data te trezesti cu niste invitati care intra cu bocancii (si la propriu si la figurat)in casa ,sufletul si in lacasul tau "inviolabil"-camera ta.
M-am saturat sa fiu cea care cu zambetul pe buze spune:"Vai dar ce mai faceti?Intrati,haideti sa ne uitam la film impreuna.Ne bucuram ca ati trecut.Chiar ne plac vizitele neasteptate.Cat de palpitant...Ma scuzati ca sunt imbracata asa mai comod" cand de fapt ceea ce gandesc este:"Ce dracu faceti la mine in casa?In camera mea?Nu putea sa ma anunte si pe mine cineva?Doamne ,nimic nu e mai rau pe lume decat invitatii indiscreti(care nu traiesc decat pentru a surprinde lumea in cele mai comode si"in-fata -televizorului-cu-patul-nefacut-si haine-aruncate-peste-tot"ipostaze).Si nu ,nu imi cer scuze pentru felul cum sunt imbracata:imi place sa port pijamale pana a treia zi dupa Scripturi,pentru ca e camera mea,e viata mea,sunt momentele mele de chill-out si daca nu ai facut bine sa anunti inainte ,atunci e problema si insolenta ta.

Siuatie 2:Imprumuti cuiva o carte,o revista(aceleiasi persoane de fiecare data ) si acea persoana iti aduce cartea/revista/orice alt material academic sau nu, mototolita ,arsa probabil pe ici pe colo(trebuie si efecte,nu?)cu pagini lipsa si semnata,desi specificarile ,cu privire la interdictia oricaror semnaturi pe materialul respectiv,nu au lipsit!Persoana in cauza,asa bonoma si joviala ti le returneaza ,cateodata cerandu-si scuze superficiale ,cateodata nu,crezand ca:ce sa mai? scuzele se mai si subanteleg...Iar tu ca proprietar al acestor bunuri ,ingrozit in sinea ta de felul cum arata cartile/revistele ,consternat,perplex,nu poti decat sa dai din cap,asa conventional ,dupa cum bine se stie, cu o aura calma in suflet,desi rafale de nervi clocotesc in tine,si sa il linistesti pe cel care isi cere sau nu scuze,dupa preferinte,zicandu-i:Nu e absolut nici o problema!Nu face nimic!Un zambet.Apoi alte zambete adresate si altor acte nesimtite similare.

Chiar este totul atat de in regula?Chiar nu exista nici o problema?Gandeste-te inainte sa raspunzi.

Momente si schite

"From childhood's hour I have not been
As others were; I have not seen
As others saw; I could not bring
My passions from a common spring.
From the same source I have not taken
My sorrow; I could not awaken
My heart to joy at the same tone;
And all I loved, I loved alone."
(Edgar Allan Poe-Alone)

Constatări apatice:
Sinuciderea este cel mai egoist act.

Persoanele care barfesc cel mai mult ar trebui sa fie in Poliţie:acestea mereu stiu ce se intampla cu fiecare,ce lucruri rele au facut in viata si de unde sa îi si culeagă.

Monotonia este un act de incalcare a proprietatii cuiva,altfel cum se explica faptul ca unii oameni plictisiti de viata lor,îşi însuşesc viata primului venit violand brutal si grosolan intimitatea acestuia?

Ce bine era daca rămânea fermecătoare şi inocentă...Adolescenţa nu mai e faza pe care,de multe ori,o traiai facand abstractie de maturitate.Depresiile si anxietatea de astăzi ma faca să cred că adolescenţa este o adolescenta muribundă.