Conventional absurd

Trebuie sa ajungi la o intalnire.Abia iesi de sub duş,si cineva iti spune "pai am stabilit cu totii, ca in jurul orei 17 sa fim acolo...".Ia vezi,nu ai sentimentul acela bizar cum ca nu ti-ai mai aminti sa fi purtat o discutie referitoare la acest aspect?
Desi tu nu esti gata,nu esti nici pe jumatate imbracata,trebuie sa-ti dai cizmele cu crema neagra,sa iti fumezi in tihna tigara,eventual sa iti pui la punct la tinuta si abia apoi sa pleci la intalnirea care (sa fim seriosi,fara stirea ta)s-a devansat de la 17.30 la ora 17, tot ceea ce poti sa faci pentru sanatatea ta si a celorlalti este sa dai din cap,conventional,a aprobare ,cu un zambet larg pe fata care parca arunca sagalnic un:"Nu este absolut nici o problema!Binenteles ca voi fi gata!Binenteles ca vom ajunge la ora stabilita".

(...)
Nu.
Lumea incurajeaza din ce in ce mai mult aceasta"politica", lege nescrisa ,de a nu face pe cel de langa noi sa se simta prost(chiar daca persoana aceea ar putea fi vinovata),si de dragul unei zile/seri care se vrea minunata ,sa ne sacrificam propriile ofuri si sa le inlocuim cu formule anoste,tocite de atata folosinta:"Nu este nici o problema!"

Nu,doamnelor si domnilor.Pana cand va mai dura acest joc al aparentelor?Diplomatia merge mereu mana in mana cu bunul simt si cu disciplina,educatia si alte valori.A iti exprima punctul de vedere intr-un mod civilizat ,intr-o anumita situatie(spectaculoase fiind situatiile cand punctele de vedere difera)NU inseamna a iesi din tiparul diplomatiei.

Situatie:Esti in pijamale,in camera ta,ai chef de un film ,ai chef de relaxare ,de timp cu tine insuti/insati si dintr-o data te trezesti cu niste invitati care intra cu bocancii (si la propriu si la figurat)in casa ,sufletul si in lacasul tau "inviolabil"-camera ta.
M-am saturat sa fiu cea care cu zambetul pe buze spune:"Vai dar ce mai faceti?Intrati,haideti sa ne uitam la film impreuna.Ne bucuram ca ati trecut.Chiar ne plac vizitele neasteptate.Cat de palpitant...Ma scuzati ca sunt imbracata asa mai comod" cand de fapt ceea ce gandesc este:"Ce dracu faceti la mine in casa?In camera mea?Nu putea sa ma anunte si pe mine cineva?Doamne ,nimic nu e mai rau pe lume decat invitatii indiscreti(care nu traiesc decat pentru a surprinde lumea in cele mai comode si"in-fata -televizorului-cu-patul-nefacut-si haine-aruncate-peste-tot"ipostaze).Si nu ,nu imi cer scuze pentru felul cum sunt imbracata:imi place sa port pijamale pana a treia zi dupa Scripturi,pentru ca e camera mea,e viata mea,sunt momentele mele de chill-out si daca nu ai facut bine sa anunti inainte ,atunci e problema si insolenta ta.

Siuatie 2:Imprumuti cuiva o carte,o revista(aceleiasi persoane de fiecare data ) si acea persoana iti aduce cartea/revista/orice alt material academic sau nu, mototolita ,arsa probabil pe ici pe colo(trebuie si efecte,nu?)cu pagini lipsa si semnata,desi specificarile ,cu privire la interdictia oricaror semnaturi pe materialul respectiv,nu au lipsit!Persoana in cauza,asa bonoma si joviala ti le returneaza ,cateodata cerandu-si scuze superficiale ,cateodata nu,crezand ca:ce sa mai? scuzele se mai si subanteleg...Iar tu ca proprietar al acestor bunuri ,ingrozit in sinea ta de felul cum arata cartile/revistele ,consternat,perplex,nu poti decat sa dai din cap,asa conventional ,dupa cum bine se stie, cu o aura calma in suflet,desi rafale de nervi clocotesc in tine,si sa il linistesti pe cel care isi cere sau nu scuze,dupa preferinte,zicandu-i:Nu e absolut nici o problema!Nu face nimic!Un zambet.Apoi alte zambete adresate si altor acte nesimtite similare.

Chiar este totul atat de in regula?Chiar nu exista nici o problema?Gandeste-te inainte sa raspunzi.