Prea târziu...

Astazi nu e zi de scris siropuri.Astazi este o zi in care ma gandesc daca nu cumva ma aflu in fata unor ultime momente din viata cuiva si.... pierd timpul.Cu greu imi gasesc cuvintele ,căci greu imi vine a vorbi despre starea de reverie,de derulare prematura a unor evenimente urate care urmeaza (sau nu)sa survina.
Urasc momentele cand in viata nu mi se da posibilitatea sa-mi iau ramas bun de la cei care m-au iubit cu adevarat,probabil singurii,dandu-mi-se in schimb sansa sa anticip fara sa pot face absolut nimic .La ce folos sa stii ca se va intampla ceva rau ,si tu sa nu stii cum sa actionezi?Tot ce iti ramane este un chin interior de care iti vei aminti probabil mereu,constiinta neputintei tale si un ramas bun rece,incomplet,nepotrivit(mereu nepotrivit).Prea multe cuvinte ramase nespuse,prea multe intrebari la care nu mai gasesti raspuns ...insa la toate acestea singurul raspuns pe care il gasesti este o tacere dureroasa care stii ca nu se va mai preschimba niciodata in vocea celui pierdut .
"Este prea tarziu'',"prea tarziu" ....nimic nu ma intristeaza mai tare.De ce atatea convulsii interioare daca in final este intotdeauna:...Prea tarziu! ?

Ceatza din pungi

10 cuvinte.Zile plictisitoare de duminica.Ganduri funerare la ziua de luni.Nimic.Angoasa.Detasare.N-am chef.Unul din lista mea de mess e f.prost.Nu-mi pasa."cabaret"cu Liza Minelli.Dor.Seara deja.Melancolie nocturna.Nu vreau.Nu-mi trebuie.Lume cretina.Idei stupide.Timp irosit.Neliniste.Nervi.Taci!.Prietenii de forma.Alegeri nepotrivite.Rau de la prea multe prajituri.Doar o singura tigara fumata.Nimic concret.Nechef de ceva concret.Somn si reverie.Opinii contrare.Mai bine plec.Nu.mai bine pleaca tu!.vreau o vacanta.nestea de piersici.Frig.Nevoi aprige de imbratisare.Dureri de spate.Nimic interesant nici la televizor.Gri spre negru.Vorbe goale.Vin.Oameni care vorbesc numai de dragul de a umple fonic o camera.Stpiditati.M-am saturat!!
Si uite asa a decurs mareata zi de duminica.9 noiembrie!
PS.La Multi Ani Roxy!

A whole new level

12 octombrie.2008.
Daaaa...ce inseamna acest lucru?Poate nimic special in afara de faptul ca a trecut o saptamana de cand am inceput scoala...si 9 zile de cand a fost ziua mea.
Aceasta postare insa va pune accent mai mult pe primul din cele doua evenimente expuse mai sus.
Asadar,daca la inceput am avut impresia k nu am ajuns unde trebuie si eram ...cat de cat dezamagita...acum,cand ma pregatesc sa incep o noua saptamana,parca totul nu mai este atat de alb/negru.Nuantele de roz si mov isi fac loc subtil,si simt ca intr-adevar am multi oameni de la care invata si mai ales ...multe lucruri care asteapta sa fie descoperite.Teoria literaturii,limba engleza contemporana si gramatica lb engleze sunt doar cateva dintre cursurile la care pur si simplu asist din pura placere,si de la care cand plec,simt ca ma duc acasa mai desteapta decat atunci cand am plecat.Simt ca sunt la inceputul unei perioade frumoase insa sunt constienta si de faptul ca este ultima"bobocie"din viata mea si ca de acum sunt responsabila pentru ceea ce zic.Totusi,de aici vor pleca noii profesori (in mare parte) si este vital sa fim un exemplu,si inadmisibil sa fim prinsi nepregatiti.Cel putin asta astept eu de la un om care a ales de bunavoie si nesilit de nimeni(sper...) aceasta frumoasa meserie care implica deci,multa responsabiliatate,atentie,rabdare si binenteles placere.Cred ca este minunat sa ai acea satisfactie interioara de a te face ascultat (fie si de o singura persoana)si de a colabora,de a impartasi si celorlalti din bagajul tau de cunostiinte.
Poate nu voi deveni profesoara...insa voi avea satisfactia aceea ca,la sf.acestei facultati voi fi descoperit cateva din multele taine ale literaturii si ca am avut langa mine calauzele potrivite in parcurgerea drumului spre cunoastere...

At last,my greatest work is compleeeeeteeeeed!:D Sunt deosebit de multumita!Am facut rost de cele 3 serii BD ,respectiv,BD in actiune,BD in alerta si BD la munte si la mare...and now I can die happy!

Nimic parca nu se compara cu statul in fata televizorului,in haine comode,cu floricele si ciocolata calda in mana,intr-o zi ploioasa de ..septembrie,sau oricare alta luna,vizionand Bd-urile ...deci, clar o sursa de relaxare.Pentru mine seriile, nu sunt doar niste serii obisnuite de comedii;sunt acele filme pe care le-am urmarit prima data la 7-8 ani cred, si in fata carora am ramas cu o impresie deosebita si placuta.Nume mari precum Dem Radulescu(aka.Gogu ,sau dupa cum nu multa lume il stie, ...Bibanu`)(actorul meu preferat ,de altfel dintre romani)Jean Constantin(aka.Patraulea),Puiu Calinescu(aka.Trandafir),Toma Caragiu,Sebastian Papaiani,Iurie Darie,prin talentul lor desavarsit si alura actoriceasca,au facut ca acest ciclu sa fie alaturat celor mai bune filme de comedie din Romania.

Nu m-as plictisi niciodata si asta v-o zic sincer.Nu pierdeam nicicand ocazia de a viziona pe Procinema ,TV1000,pro tv aceste serii si iata ca...acum...le am! Le am si sunt la dispozitia mea ori de cate ori doresc sa-mi clatesc ochii cu un spectacol bun,cu oameni de calitate,cu replici cand acide,cand simple si de ce nu?cu o comedie la care rad si acum (si asa va fi mereu)cu lacrimi.

Este evident ca vremurile s-au schimbat si ca acum se pune accent pe cu totul altceva.Nu vom intalni efecte speciale ca in Matrix, o sonorizare impecabila,o fluidizare mai mare a cadrelor,sau mai stiu eu ce alte detalii care nu fac decat sa ateste ca am evoluat si ca timpurile se schimba,dar ceea ce m-a impresionat la aceste serii BD este ca sunt amuzante,simple cateodata,cu o doza de inocenta ,cu replici sanatoase,efervescente si ...o imagine a cum arata Bucurestiul anilor '70 precum si alte regiuni ale tarii in perioada 1970-1971.

De bun gust,si pentru mine personal ...intotdeauna o mare placere!Cuvintele,uneori, nu prea lamuresc in cazul prezentarii unui film,asadar....Vizionare placuta!

Sound of music

E ziua ta...si acum constientizezi ca a mai trecut un an si ,implicit,ca timpul e un TGV furios si iute.Nu am chef astazi.E o zi prea mohorata.Alinarea mea sigura si calda este o ultima tigara din pachet si winampul meu cel de toate zilele.Am ascultat astazi un interviu cu un om ...mare,figurat vorbind,care indica tot felul de melodii si le atribuia perioadelor din viata lui.Mesaje ,mesaje..
Am luat la rand aproape melodie din calculatorul meu si mi-am dat seama ca aceste melodii sunt intr-adevar mici bucatele de puzzle pe care daca le asmblez obtin o imagine a unor episoade din viata mea.
Nina Simone-Sinnerman...Doamne nu mi-am dat seama decat acum.Aceasta melodie este ca un catalizator pentru scris.Este destul de dinamica incat sa-ti dea un impuls si destul de pasnica cat sa nu constituie o sursa perturbatoare.Am ascultat-o prima data intru-un film in care juca Pierce Brosnan.
Summer in Paris..ma intreb cateodata cum au unele melodii harul sa-ti trezeasca stari,amintiri,senzatii..?Oare sufletul uman este atat de transparent si de simplu in esenta lui?Incat la prima melodie pe care o ascultam si ne simtim noi insine, capitulam si lasam garda jos,dandu-ne batuti?O melodie ne poate aduce impreuna,o melodie ne poate face sa radem ,sa plangem ,ne poate face sa ne deschidem sufletul fara a avea in prealabil intentia asta...Ei,se pare ca da.Si imi pare bine de acest lucru.Inseamna ca inca a mai ramas o doza de sensibilitate din partea noastea,si un spirit suav din partea minunatilor oameni care compun si in fata carora,eu personal,imi las jos palaria!

A venit Toamna!

A venit si Toamna...ce constatare,nu?

Nu stiu de altii cum privesc acest anotimp...despre mine,pot sa spun ca intr-un fel abia am asteptat sa vina!In mare parte cred ca se datoreaza faptului ca sunt nascuta in Octombrie,drept pentru care cel mai mult imi place "Toamna lui Octombrie"...ACEA toamna...

Oricum ar fi...schimbarile de temperatura,de stare ,sunt doar mici detalii in comparatie cu serenitatea pe care mi-o confera acest anotimp.Nicand frunzele nu sunt mai colorate,nicicand nu te bucuri mai mult cand vezi un cer senin albastru contopindu-se cu razele de soare speriate,care se joaca de-a v-ati ascunselea parca nemaigasindu-si locul!

Ziua de ieri,nu a fost una lipsita de importanta.A inceput scoala si nici un loc mai bun pentru a te bucura de "miscarea Browniana" a elevilor decat in Piata Sfatului si de-a lungul Republicii.Imi pare bine ca o simpla factura de platit in centru,(multumesc pe aceasta cale serviciilor Vodafone) mi-a oferit prilejul de a ma bucura de toate acestea.Contextul era unul visat de mine mai mereu:soarele ghidus care isi face aparitia in joaca doar pentru a te tachina,vantul acela bland care invita mereu frunzele la o hora aleatorie si haotica,mirosul de picaturi ce se scurg de pe frunzele inca ramase in copaci,si binenteles aroma de noi inceputuri!Asadar,imi fac trecerea lejer,ca simplu spectator al operei tomnatice,cu castile in urechi,cuprinsa parca de tot felul de senzatii.De ce aceasta zi?Pentru ca e 15 septembrie,elevii cu sau fara sacouri trec in goana pe langa mine sa prinda taxiul sau autobuzul,siluete copilaresti acoperite in mare parte de buchete de flori surad la revederea colegilor si isi croiesc drum prin multimea de altii si altii care povestesc nonsalant momentele petrecute in vacanta;pentru ca e un cer putin innorat si ma simt fericita,pentru ca orasul a prins iar zgomotul specific...pentru astea si multe altele si mai ales ...mai ales...pentru ca pentru prima data in 12 ani...eu nu ma alaturam lor ci mergeam doar sa-mi platesc o factura,iar asta mi s-a parut al naibii de ciudat.Se zice ca obiceiurile vechi mor greu!Inclin sa cred treaba asta din moment ce inca nu-mi venea sa cred ca nu intru pe poarta liceului la data de 15 septembrie.Da,sunt la facultate si imi voi incepe luna favorita cu urmatorul obicei ,care are sa tina 3 ani de acum inainte:inceperea facultatii.

Am avut totusi strasnica iluzie a timpului care ingheata ,care sta in loc,lasandu-mi parca ragaz sa admir iarasi inceputul in forta care intr-un fel sau altul ma face sa zambesc si sa ma bucur de varsta mea ,asa fara motiv,doar prin simple constatari de moment,de stare.

Mergeam pe strada si nu imi pasa de nimic.Eram doar eu si peisajul.Nu pot sa explic cum de acest anotimp care pentru altii constituie un prilej de depresie ,de auto-analiza la rece in urma caruia ramai cu un gust amar,sau pur si simplu ceva trist,este pentru mine un cadru atat de familiar si de placut mie.Desi urasc moartea,mai ales o moarte inceata,se pare ca toamna este singura expresie a mortii lente pe care o tolerez.Nu sufar la vederea caderii treptate a podoabelor ce mascheaza goliciunea copacilor,ci dimpotriva,par a o savura cu o deosebita(morbida, ar putea spune unii) placere.Toate sentimentele parca sunt mult mai profunde si capata sensurile lor adevarate.Pana si o banca de lemn,acoperita si inconjurata de picturile ruginite ale frunzelor capata o aura omeneasca, sugerand parca inceputul singuratatii si concretizarea sa in urmatorul anotimp ,care este cu mult mai dramatic(parerea mea)si anume:iarna.De aici concluzia ca toamna constituie o speranta de atarna de un fir de ata si care, inaintea ruperii sale, se asigura ca spectacolul cu care debuteaza de fiecare data, va fi urmarit cu sala plina.

Este inutil sa spun ca de cand am inceput sa numar toamnele, nu m-am straduit sa le gasesc asemanari,pentru ca de fiecare data ele ma surprind,elengate si frumoase,mai mult sau mai putin punctuale insa mereu cu o poveste de spus....

In cele din urma,acum ca mi-am platit factura si parcurg din nou acelasi drum nu pot decat sa rostesc:

Lunga ti-a mai fost calatoria...

Asadar,bine ai venit!Fa-te comoda!

Lookin`back..over my shoulder

..."Lookin'back ,over my shoulder,(...),I never wanted to say goodbye"...cam asa suna versurile de la Mike & The Mechanics.

Se spune ca exista aceea stare de day-dreaming;visatul cu ochii deschisi....sau mai mult a avea un vis si de a-l trai.

Living the dream as putea spune.

Unii au visat sa devina presedinti,altii au visat sa devina medici,altii au visat sa-si vopseasca parul in culorile curcubeului,iar altii au visat sa aiba o familie numeroasa si o situatie materiala acceptabila...

Eh..visul meu a fost Parisul.Nu stiu de ceilalti daca si-au implinit visele,insa pot spune ca eu am avut norocul sa mi-l implinesc....sa-l traiesc pe al meu.Nu e atat "Parisul-capitala modei"sau "Parisul-tinutul cu cele mai fine parfumuri" cat este un Paris al artei,al libertatii,al simplitatii ancorate in cele mai stranii si originale forme de expresie,al iubirii,al boemiei si nu in ultimul rand al perspectivei.

Este unul din acele locuri in care gandurile efectiv simti ca isi iau zborul in locuri nebanuite de tine inca,si unde nimeni nu judeca taios decat acele situatii cu adevarat grave,(desi nu le este caracteristic deloc acest lucru deoarece merg pe deviza:Mai bine sa previi decat sa tratezi").Aerul,mina ,uneori divina datorita stralucirii indelungi pe care o degaja acest oras,impresioneaza pe orice iubitor de arta,libertate si serenitate sau mai mult,uneori atrage niste simpli drumeti care peste noapte devin slujitori loiali ai Parisului,cum paianjenul isi captiveaza prada cu meticulozitate.Once in Paris..there's no way out!Sau daca intr-adevar plecarea este irevocabila, evident ca despartirea de Orasul Luminilor este la fel de solicitanta si profunda ca si despratirea de un vechi prieten pe care stii ca ai sa-l revezi curand,sau mai tarziu sau niciodata.

Am vrut sa stiu si am aflat!Am vazut si eu in sfarsit micul lacas al marilor artisti,strazile stramte si intunecoase din Montmartre unde probabil acompaniati de un Absinth agresiv,poetii si marii scriitori isi semnau condica pe viata(poate fara sa-si dea seama)in catalogul celor mai renumiti,cititi,apreciati si savurati scriitori din lume.

Nu este vorba numai despre arome si tesaturi ci este vorba despre o lumina ,o lumina care va daninui vesnic si de ceea ce a creeat aceasta lumina cu care toti si-au clatit simturile.Este vorba de ceva mult mai profund decat o simpla eticheta;este vorba despre istorie,creatie,extravagant,unic,uneori trist,alteori haotic,mister,intuneric,desertaciune,orgie,libertinaj,capodopera,frumos,-este vorba despre intreaga creatie pariziana.Frumusetea nu mai este ceva general ci capata indeosebi o forma particularizata astfel incat si descrierile dezolante ale lui Baudelaire despre viata desfranta si despre prostituatele zvelete ale vechiului Paris sunt....frumoase.

In orice caz as putea sa stau sa vorbesc ore in sir despre Paris si chiar si in momentul cand ma voi opri spunand ca am spus tot ce se putea spune,o noua idee imi va impanzi mintea si voi avea impresia ca tot ceea ce am spus anterior a fost doar o scurta introducere.O viata nu este suficienta pentru a te contopi cu o dorinta arzatoare,poate nici o unitate de masura cunoscuta de om nu este posibila sa epuizezi un subiect vast,mai ales cand te implica emotional si spiritual.Asadar ,tot ceea ce am spus eu ...este doar o umila introducere pentru o istorisire infinita ale carei capete imi sunt si imi vor ramane vesnic o necunoscuta,pentru ca niciodata nu ajungi la o cunoastere totala,completa ,desavarsita insa merita sa te lansezi in oceanul promis de aceasta desarta iluzie de a te familiariza cu absolut orice.Mai mult chiar,altfel s-ar distruge vraja misterioasa a universului,nu?

Concluzia este simpla,nu stiu care sunt visele fiecaruia insa stiu cat de frumos este sa ti-l vezi realizat pe cel propriu.Pentru cei carora le este doar simpatic Parisul le recomad sa il viziteze:cu siguranta la intoarcere nu le va mai fi DOAR simpatic.Pentru cei care au mai mult decat o modesta simpatie, era necesar sa citeasca doar sfarsitul articolului,aceasta ultima fraza, din moment ce cuvintele de mai sus,cu siguranta, nu le sunt deloc necunoscute...

Toujour La Ville Des Lumières!