Momente si schite

"From childhood's hour I have not been
As others were; I have not seen
As others saw; I could not bring
My passions from a common spring.
From the same source I have not taken
My sorrow; I could not awaken
My heart to joy at the same tone;
And all I loved, I loved alone."
(Edgar Allan Poe-Alone)

Constatări apatice:
Sinuciderea este cel mai egoist act.

Persoanele care barfesc cel mai mult ar trebui sa fie in Poliţie:acestea mereu stiu ce se intampla cu fiecare,ce lucruri rele au facut in viata si de unde sa îi si culeagă.

Monotonia este un act de incalcare a proprietatii cuiva,altfel cum se explica faptul ca unii oameni plictisiti de viata lor,îşi însuşesc viata primului venit violand brutal si grosolan intimitatea acestuia?

Ce bine era daca rămânea fermecătoare şi inocentă...Adolescenţa nu mai e faza pe care,de multe ori,o traiai facand abstractie de maturitate.Depresiile si anxietatea de astăzi ma faca să cred că adolescenţa este o adolescenta muribundă.

Stricritica

Risc să stric
şi stric riscând.
Stric critica scriitorilor
prin propria-mi critică crudă.
Risc să scriu
Risc să critic
Risc să stric.

The indecency of past affairs

It's getting cold on this island and as much as I want to think otherwise,you were just a spring fling in the middle of a cold winter.You-too dizzy...me-as dizzy as you but...what happens when there isn't any beer left?I think we still have some questions in our mind...that will always remain unanswered.
A toast to you,my friend!For the pleasure we had together,for all the drinks that we had ,for all the euphoria and of course for a single night with no daylight lucidity whatsoever...

Découvrir...

Who do you think you are to pun my ambitions under a question mark?

Лев Толстой

The book of the week: Jurnalul lui Lev Tolstoi.
Nu mai scriu nimic referitor la aceasta carte intrucat risc sa stric farmecul acesteia prin cuvinte fortate si nepotrivite.
Insa ma identific...

Idile periculoase

Nu cred ca sunt cu nimic speciala.Nu stiu nici pe jumatate cat as vrea eu sa stiu.Sunt doar amanta norocului si mi-e teama ca intr-o zi...amantul meu imi va spune lucid si sincer ca s-a plictisit de mine si ca se va duce sa-si caute alta.

Prea târziu...

Astazi nu e zi de scris siropuri.Astazi este o zi in care ma gandesc daca nu cumva ma aflu in fata unor ultime momente din viata cuiva si.... pierd timpul.Cu greu imi gasesc cuvintele ,căci greu imi vine a vorbi despre starea de reverie,de derulare prematura a unor evenimente urate care urmeaza (sau nu)sa survina.
Urasc momentele cand in viata nu mi se da posibilitatea sa-mi iau ramas bun de la cei care m-au iubit cu adevarat,probabil singurii,dandu-mi-se in schimb sansa sa anticip fara sa pot face absolut nimic .La ce folos sa stii ca se va intampla ceva rau ,si tu sa nu stii cum sa actionezi?Tot ce iti ramane este un chin interior de care iti vei aminti probabil mereu,constiinta neputintei tale si un ramas bun rece,incomplet,nepotrivit(mereu nepotrivit).Prea multe cuvinte ramase nespuse,prea multe intrebari la care nu mai gasesti raspuns ...insa la toate acestea singurul raspuns pe care il gasesti este o tacere dureroasa care stii ca nu se va mai preschimba niciodata in vocea celui pierdut .
"Este prea tarziu'',"prea tarziu" ....nimic nu ma intristeaza mai tare.De ce atatea convulsii interioare daca in final este intotdeauna:...Prea tarziu! ?