At last,my greatest work is compleeeeeteeeeed!:D Sunt deosebit de multumita!Am facut rost de cele 3 serii BD ,respectiv,BD in actiune,BD in alerta si BD la munte si la mare...and now I can die happy!

Nimic parca nu se compara cu statul in fata televizorului,in haine comode,cu floricele si ciocolata calda in mana,intr-o zi ploioasa de ..septembrie,sau oricare alta luna,vizionand Bd-urile ...deci, clar o sursa de relaxare.Pentru mine seriile, nu sunt doar niste serii obisnuite de comedii;sunt acele filme pe care le-am urmarit prima data la 7-8 ani cred, si in fata carora am ramas cu o impresie deosebita si placuta.Nume mari precum Dem Radulescu(aka.Gogu ,sau dupa cum nu multa lume il stie, ...Bibanu`)(actorul meu preferat ,de altfel dintre romani)Jean Constantin(aka.Patraulea),Puiu Calinescu(aka.Trandafir),Toma Caragiu,Sebastian Papaiani,Iurie Darie,prin talentul lor desavarsit si alura actoriceasca,au facut ca acest ciclu sa fie alaturat celor mai bune filme de comedie din Romania.

Nu m-as plictisi niciodata si asta v-o zic sincer.Nu pierdeam nicicand ocazia de a viziona pe Procinema ,TV1000,pro tv aceste serii si iata ca...acum...le am! Le am si sunt la dispozitia mea ori de cate ori doresc sa-mi clatesc ochii cu un spectacol bun,cu oameni de calitate,cu replici cand acide,cand simple si de ce nu?cu o comedie la care rad si acum (si asa va fi mereu)cu lacrimi.

Este evident ca vremurile s-au schimbat si ca acum se pune accent pe cu totul altceva.Nu vom intalni efecte speciale ca in Matrix, o sonorizare impecabila,o fluidizare mai mare a cadrelor,sau mai stiu eu ce alte detalii care nu fac decat sa ateste ca am evoluat si ca timpurile se schimba,dar ceea ce m-a impresionat la aceste serii BD este ca sunt amuzante,simple cateodata,cu o doza de inocenta ,cu replici sanatoase,efervescente si ...o imagine a cum arata Bucurestiul anilor '70 precum si alte regiuni ale tarii in perioada 1970-1971.

De bun gust,si pentru mine personal ...intotdeauna o mare placere!Cuvintele,uneori, nu prea lamuresc in cazul prezentarii unui film,asadar....Vizionare placuta!

Sound of music

E ziua ta...si acum constientizezi ca a mai trecut un an si ,implicit,ca timpul e un TGV furios si iute.Nu am chef astazi.E o zi prea mohorata.Alinarea mea sigura si calda este o ultima tigara din pachet si winampul meu cel de toate zilele.Am ascultat astazi un interviu cu un om ...mare,figurat vorbind,care indica tot felul de melodii si le atribuia perioadelor din viata lui.Mesaje ,mesaje..
Am luat la rand aproape melodie din calculatorul meu si mi-am dat seama ca aceste melodii sunt intr-adevar mici bucatele de puzzle pe care daca le asmblez obtin o imagine a unor episoade din viata mea.
Nina Simone-Sinnerman...Doamne nu mi-am dat seama decat acum.Aceasta melodie este ca un catalizator pentru scris.Este destul de dinamica incat sa-ti dea un impuls si destul de pasnica cat sa nu constituie o sursa perturbatoare.Am ascultat-o prima data intru-un film in care juca Pierce Brosnan.
Summer in Paris..ma intreb cateodata cum au unele melodii harul sa-ti trezeasca stari,amintiri,senzatii..?Oare sufletul uman este atat de transparent si de simplu in esenta lui?Incat la prima melodie pe care o ascultam si ne simtim noi insine, capitulam si lasam garda jos,dandu-ne batuti?O melodie ne poate aduce impreuna,o melodie ne poate face sa radem ,sa plangem ,ne poate face sa ne deschidem sufletul fara a avea in prealabil intentia asta...Ei,se pare ca da.Si imi pare bine de acest lucru.Inseamna ca inca a mai ramas o doza de sensibilitate din partea noastea,si un spirit suav din partea minunatilor oameni care compun si in fata carora,eu personal,imi las jos palaria!

A venit Toamna!

A venit si Toamna...ce constatare,nu?

Nu stiu de altii cum privesc acest anotimp...despre mine,pot sa spun ca intr-un fel abia am asteptat sa vina!In mare parte cred ca se datoreaza faptului ca sunt nascuta in Octombrie,drept pentru care cel mai mult imi place "Toamna lui Octombrie"...ACEA toamna...

Oricum ar fi...schimbarile de temperatura,de stare ,sunt doar mici detalii in comparatie cu serenitatea pe care mi-o confera acest anotimp.Nicand frunzele nu sunt mai colorate,nicicand nu te bucuri mai mult cand vezi un cer senin albastru contopindu-se cu razele de soare speriate,care se joaca de-a v-ati ascunselea parca nemaigasindu-si locul!

Ziua de ieri,nu a fost una lipsita de importanta.A inceput scoala si nici un loc mai bun pentru a te bucura de "miscarea Browniana" a elevilor decat in Piata Sfatului si de-a lungul Republicii.Imi pare bine ca o simpla factura de platit in centru,(multumesc pe aceasta cale serviciilor Vodafone) mi-a oferit prilejul de a ma bucura de toate acestea.Contextul era unul visat de mine mai mereu:soarele ghidus care isi face aparitia in joaca doar pentru a te tachina,vantul acela bland care invita mereu frunzele la o hora aleatorie si haotica,mirosul de picaturi ce se scurg de pe frunzele inca ramase in copaci,si binenteles aroma de noi inceputuri!Asadar,imi fac trecerea lejer,ca simplu spectator al operei tomnatice,cu castile in urechi,cuprinsa parca de tot felul de senzatii.De ce aceasta zi?Pentru ca e 15 septembrie,elevii cu sau fara sacouri trec in goana pe langa mine sa prinda taxiul sau autobuzul,siluete copilaresti acoperite in mare parte de buchete de flori surad la revederea colegilor si isi croiesc drum prin multimea de altii si altii care povestesc nonsalant momentele petrecute in vacanta;pentru ca e un cer putin innorat si ma simt fericita,pentru ca orasul a prins iar zgomotul specific...pentru astea si multe altele si mai ales ...mai ales...pentru ca pentru prima data in 12 ani...eu nu ma alaturam lor ci mergeam doar sa-mi platesc o factura,iar asta mi s-a parut al naibii de ciudat.Se zice ca obiceiurile vechi mor greu!Inclin sa cred treaba asta din moment ce inca nu-mi venea sa cred ca nu intru pe poarta liceului la data de 15 septembrie.Da,sunt la facultate si imi voi incepe luna favorita cu urmatorul obicei ,care are sa tina 3 ani de acum inainte:inceperea facultatii.

Am avut totusi strasnica iluzie a timpului care ingheata ,care sta in loc,lasandu-mi parca ragaz sa admir iarasi inceputul in forta care intr-un fel sau altul ma face sa zambesc si sa ma bucur de varsta mea ,asa fara motiv,doar prin simple constatari de moment,de stare.

Mergeam pe strada si nu imi pasa de nimic.Eram doar eu si peisajul.Nu pot sa explic cum de acest anotimp care pentru altii constituie un prilej de depresie ,de auto-analiza la rece in urma caruia ramai cu un gust amar,sau pur si simplu ceva trist,este pentru mine un cadru atat de familiar si de placut mie.Desi urasc moartea,mai ales o moarte inceata,se pare ca toamna este singura expresie a mortii lente pe care o tolerez.Nu sufar la vederea caderii treptate a podoabelor ce mascheaza goliciunea copacilor,ci dimpotriva,par a o savura cu o deosebita(morbida, ar putea spune unii) placere.Toate sentimentele parca sunt mult mai profunde si capata sensurile lor adevarate.Pana si o banca de lemn,acoperita si inconjurata de picturile ruginite ale frunzelor capata o aura omeneasca, sugerand parca inceputul singuratatii si concretizarea sa in urmatorul anotimp ,care este cu mult mai dramatic(parerea mea)si anume:iarna.De aici concluzia ca toamna constituie o speranta de atarna de un fir de ata si care, inaintea ruperii sale, se asigura ca spectacolul cu care debuteaza de fiecare data, va fi urmarit cu sala plina.

Este inutil sa spun ca de cand am inceput sa numar toamnele, nu m-am straduit sa le gasesc asemanari,pentru ca de fiecare data ele ma surprind,elengate si frumoase,mai mult sau mai putin punctuale insa mereu cu o poveste de spus....

In cele din urma,acum ca mi-am platit factura si parcurg din nou acelasi drum nu pot decat sa rostesc:

Lunga ti-a mai fost calatoria...

Asadar,bine ai venit!Fa-te comoda!

Lookin`back..over my shoulder

..."Lookin'back ,over my shoulder,(...),I never wanted to say goodbye"...cam asa suna versurile de la Mike & The Mechanics.

Se spune ca exista aceea stare de day-dreaming;visatul cu ochii deschisi....sau mai mult a avea un vis si de a-l trai.

Living the dream as putea spune.

Unii au visat sa devina presedinti,altii au visat sa devina medici,altii au visat sa-si vopseasca parul in culorile curcubeului,iar altii au visat sa aiba o familie numeroasa si o situatie materiala acceptabila...

Eh..visul meu a fost Parisul.Nu stiu de ceilalti daca si-au implinit visele,insa pot spune ca eu am avut norocul sa mi-l implinesc....sa-l traiesc pe al meu.Nu e atat "Parisul-capitala modei"sau "Parisul-tinutul cu cele mai fine parfumuri" cat este un Paris al artei,al libertatii,al simplitatii ancorate in cele mai stranii si originale forme de expresie,al iubirii,al boemiei si nu in ultimul rand al perspectivei.

Este unul din acele locuri in care gandurile efectiv simti ca isi iau zborul in locuri nebanuite de tine inca,si unde nimeni nu judeca taios decat acele situatii cu adevarat grave,(desi nu le este caracteristic deloc acest lucru deoarece merg pe deviza:Mai bine sa previi decat sa tratezi").Aerul,mina ,uneori divina datorita stralucirii indelungi pe care o degaja acest oras,impresioneaza pe orice iubitor de arta,libertate si serenitate sau mai mult,uneori atrage niste simpli drumeti care peste noapte devin slujitori loiali ai Parisului,cum paianjenul isi captiveaza prada cu meticulozitate.Once in Paris..there's no way out!Sau daca intr-adevar plecarea este irevocabila, evident ca despartirea de Orasul Luminilor este la fel de solicitanta si profunda ca si despratirea de un vechi prieten pe care stii ca ai sa-l revezi curand,sau mai tarziu sau niciodata.

Am vrut sa stiu si am aflat!Am vazut si eu in sfarsit micul lacas al marilor artisti,strazile stramte si intunecoase din Montmartre unde probabil acompaniati de un Absinth agresiv,poetii si marii scriitori isi semnau condica pe viata(poate fara sa-si dea seama)in catalogul celor mai renumiti,cititi,apreciati si savurati scriitori din lume.

Nu este vorba numai despre arome si tesaturi ci este vorba despre o lumina ,o lumina care va daninui vesnic si de ceea ce a creeat aceasta lumina cu care toti si-au clatit simturile.Este vorba de ceva mult mai profund decat o simpla eticheta;este vorba despre istorie,creatie,extravagant,unic,uneori trist,alteori haotic,mister,intuneric,desertaciune,orgie,libertinaj,capodopera,frumos,-este vorba despre intreaga creatie pariziana.Frumusetea nu mai este ceva general ci capata indeosebi o forma particularizata astfel incat si descrierile dezolante ale lui Baudelaire despre viata desfranta si despre prostituatele zvelete ale vechiului Paris sunt....frumoase.

In orice caz as putea sa stau sa vorbesc ore in sir despre Paris si chiar si in momentul cand ma voi opri spunand ca am spus tot ce se putea spune,o noua idee imi va impanzi mintea si voi avea impresia ca tot ceea ce am spus anterior a fost doar o scurta introducere.O viata nu este suficienta pentru a te contopi cu o dorinta arzatoare,poate nici o unitate de masura cunoscuta de om nu este posibila sa epuizezi un subiect vast,mai ales cand te implica emotional si spiritual.Asadar ,tot ceea ce am spus eu ...este doar o umila introducere pentru o istorisire infinita ale carei capete imi sunt si imi vor ramane vesnic o necunoscuta,pentru ca niciodata nu ajungi la o cunoastere totala,completa ,desavarsita insa merita sa te lansezi in oceanul promis de aceasta desarta iluzie de a te familiariza cu absolut orice.Mai mult chiar,altfel s-ar distruge vraja misterioasa a universului,nu?

Concluzia este simpla,nu stiu care sunt visele fiecaruia insa stiu cat de frumos este sa ti-l vezi realizat pe cel propriu.Pentru cei carora le este doar simpatic Parisul le recomad sa il viziteze:cu siguranta la intoarcere nu le va mai fi DOAR simpatic.Pentru cei care au mai mult decat o modesta simpatie, era necesar sa citeasca doar sfarsitul articolului,aceasta ultima fraza, din moment ce cuvintele de mai sus,cu siguranta, nu le sunt deloc necunoscute...

Toujour La Ville Des Lumières!

Renescence

Sun bath...Quiet places....Serenity....and of course,a well-deserved revival of my old habits....cam asa pot sa descriu in cateva cuvinte imaginea de ansamblu pe care o detin in acest moment dupa ce am terminat cu ce era mai greu: bacul si admiterea la facultate.Admiterea in sine nu este grea(cel putin pt.mine),cat este alegerea pe care trebuie sa o faci in caz ca esti nitzel in dilema intre mai multe sectii,sau mai rau,mai multe orase carora le gasesti cand cele mai mari avantaje,cand le cauti nod in papura pentru inconveniente.(iarasi cazul meu)
Faptul k am intrat la buget,la facultatea dorita(my second best thing..prietenii stiu de ce)este suficient ca sa simt raze de soare si in cele mai misterioase colturi ale corpului meu,kiar dak afara vremea s-ar incapatana sa nu fie in concordanta cu starea mea de spirit.Deci,nu conteaza!:)

Titlul este unul sugestiv,si neales la intamplare pentru ca are o serie de conotatii despre care se poate vorbi in prezent dar...mai important,despre care se poate vorbi pentru viitor.
In primul rand se poate vorbi despre o renastere spirituala care are la baza mai multa liniste decat pana acum,si o renastere din punct de vedere material.
Adica voi fi iarasi boboaca undeva intr-o noua institutie si cred k este preety much ultima "bobocie",cat de cat sincera ,de care voi mai avea parte.Dar prefer sa nu dezvolt partea asta intrucat eu abia sunt proaspat intrata.
Nu doresc decat sa reintru in sfera vechilor mele obiceiuri si de a ma bucura de tot ce se poate in aceasta perioada.Urmeaza doar toamna,un nou inceput ....poate zic asta si pentru ca voi implini 19 ani.

Deocamdata sunt in locul acela unde setea de a afla mai multe si de a recupera totul in materie artistica:filme,carti,muzica, este mai mare decat o posibila oboseala fizica.Si imi place la nebunie aceasta stare!Vreau sa am timp,sa profit de el,sa ma joc cu el,sa incerc sa-l pacalesc fie si doar pentru o secunda...Sa ma bucur de ceea ce am neglijat putin pana acum si de care am probabil mai multa nevoie decat cred!Este timpul pentru o vindecare ,o renastere ...si este vorba despre o mica atentie fata de sine!Vreau sa ma imbat cu aerul pe care am fost prea ocupata ca sa-l respir,sa mananc si sa simt din nou gustul unei fuziuni ce confera si ea o relaxare,sa beau apa la infinit pana ce devin mai mult de 99% apa,si sa ma identific cu tot ce este nou,frumos si necunoscut ce asteapta sa fie elucidat...

Oare...Cat de bine crezi ca te cunosti?:)

Furie si conceptii anexe

Viata impresioneaza mai mereu prin imprevizibilitate.Da!Poate sunt prea multe datile in care atunci cand nu am avut nevoie de ceva sa se intample - s-a intamplat,si asta a fost motivul pentru care scriu astazi in aceasta senina si torida zi de iunie!
De la un timp...mi-am dat seama ca urasc persoanele care nu au alta treaba decat sa se intereseze de viata altora.Evident,urasc si situatiile penibile si cu adevarat cretine pe care aceste persoane le declanseaza mai devreme sau mai tarziu.
La bac mi-a picat un un citat care avea ca motiv central:capacitatea de adaptare.Se pare ca multi inca au de reflectat la acest concept,deoarece..ma rog exemple sunt destule,si mi-am dat seama acum k sunt atat de multe persoane in aceasta situatie de inadaptabilitate ca nici maine nu as termina de scris dak ma apuc sa enumar.DA! am bac?si ce daca?dak am plans k vezi Doamne nu il iau(departe de adevar acest gand doar sunt la Unirea D'oohh...asa cum mai fac unii exponenti ai liceelor de renume)am facut-o in sinea mea,da am avut o problema nu le-am facut capu` calendar prietenilor aiurea...insa nu-i nimic.Sunt altii care o fac,si inca cu o deosebita placere.
In fine,persoanele incluse in aceasta categorie imi starnesc mila ,compasiune si orice cuvant din aceasta sfera semantica.De altfel,diversitatea personalitatilor si a caracterelor m-a intrigat mereu,insa pot spune clar ca si cei care au anumite capacitati mentale si nu si le uzeaza,ba mai mult isi bat joc de ele crezandu-se COOL ...sunt niste prosti! NU! nu ii voi alinta cu termeni gen:dezorientati,sau aiuriti sau prostuti...nu ..aceste persoane isi merita pe deplin titlul pentru ca dak ai "the brains" and "you got the skill "si nu vrei pur si simplu sa profiti de asta(ba mai mult,iti reprimi/renegi aceste sanse pe motiv: "k ma pierd cu firea si nu mai stiu ce sa spun" esti cu adevarat PROST!Nu cei care nu stiu nici macar sa citeasca (dar culmea,...macar INCEARCA lucru in opinia mea de admirat)sunt prosti!Nu! Ci cei care in culmea arogantei lor scarboase si odioase vor pierde multe in viata doar pentru ca"se pierd cu firea".Aiurea!Daca te pierzi cu firea ,inseamna k nu ai incredere in tine,si normal ca nu ai daca iti refuzi din start capacitatea de a o avea!Nu port nici un fel de respect acestor persoane!Nici acelora care dintr-un motiv sau altul se plictisesc de viata lor (Dar vai! circula in popor o zicala:VIATA E SCURTA!like d'ohh (app urasca aceasta expresie iritanta din toate punctele de vdr pe care acum o folosesc cu tenta ironica)nu se presupune ca nu ai timp sa te ocupi de viata altora si trebuie sa...ITI TRAIESTI DRAQ VIATA TA!!!!??
Ha?what happened to that?....asa...nici acelora care se mandresc intr-un mod absurd "sunt la liceul x is cel/cea mai tare ,restul sunteti niste furnici,va scuip seminte in cap!"Dar acasa cand ajung ii multumesc cu rusine (sau fara..i mean de ce ai avea?)mamei ca a facut rost de bani pt shpaga sa fiu si eu la un liceu de mai de Doamne Ajuta chiar dak eu am numai taratze si fier vechi in cap!;)
What the heck is it with you ppl?Bine frate,da-te mare,esti the king of the world,esti arogant!Ai de ce?bravo!;) tot respectul meu si da intr-adevar ai tot dreptul sa fii asa!Imi poti demostra ca esti cel mai tare intr-un domeniu!Perfect!Nasu pe sus,absolut nici o pb! Esti o curva infecta care stie sa poarta o discutie extraordinara despre istorie si filosofie,literatura si arte?Jos palaria!te crezi interesant k ai la baza un jargon excusivist presarat cu tot felul de sunete si onomatopee scoase cu guma de mestecat intre dinti (plus o serie de detalii pe care nu le voi enumera pt.ca nu sunt adepta aparentei,ci a esentei NHA!),sau ca esti destept dar la draq! ca sa vezi-demonstrezi doar contrariu prin tampeniile pe care le faci si zici?Atunci marsh alaturi de scursura societatii!;)
Of,da...intr-adevar nu prea merita multa lume...si nici nu prea merita sa mai scriu ceva pentru ca azi: sunt absolut dezgustata!de ce?nu prea stiu nici eu...Satula de prostime?Rasp.e mereu acelasi:da!Alexandru Lapusneanu sindrome?hell yeah!(ps.pt cine nu stie,a adoptat o formula simpla:cine era parte din problema suferea o moarte cumplita imediata,precisa,exacta,fara intarziere.Binenteles,cand zic asta ma refer cu precadere la capitolul uciderii celor 47 de boieri in mai putin de 1 ora.Nice way frate! Om care nu se incurca in senzatii remuscari sau detalii:D)Deci..se subantelege..mai clar de atat nu se poate!Nu sunt nici dezorientata,nici cu capu`n nori....vin urmatoarele probe de bac si sunt intr-o forma excelenta!;)
That's all for today! Have a wonderful life...in the huge ocean of mediocracy!Cei care se simt,normal.

Scrisoare catre trecut

Era soare...era vant tropical placut care mi-a adus din nou in minte chipul tau,asa cum mi-l amintesc ultima oara.
Am terminat liceul si ma gandeam cu nostalgie cum ar fi fost si ce ai fi spus daca m-ai fi vazut mandra in al 12-lea ceas de licean pasind incet pe scarile Unirii pentru ultima data.Ti-ar fi trecut prin minte..?Ca acea fata mica va urma pana la urma acelasi liceu ca si tine?Ca de fapt proverbul acela ..like father like daughter e adevarat(cel putin intr-o oarecare masura)?Ca de obicei timpul o ia la goana si in cursa lui suntem pierduti...insa intr-o zi-nu asa speciala ,m-am gandit sa te vizitez in acelasi loc unde te gasesc de 9 ani incoace.Credeam ca ranile in timp se vindeca,insa sunt din ce in ce mai convinsa ca oricat s-ar zice ca timpul le vindeca pe toate,unele rani raman vesnic deschise.Asa se intampla si cu tine...Colocviul meu solitar a fost auzit...caci chiar daca materialul nu exista,spiritul tau stiu ca este mereu alaturi de mine!Cald.Oftat.Dor.Curiozitate.
Nu stiu care a avut mai multa influenta insa pe toate le-am resimtit inca o data ...asa cum obisnuiesc mereu cand vin la tine si vantul mereu bate.Iata-ma deci absolventa...la 18 ani verzi,proaspeti,fragezi si naivi poate,si stiu ca ai fi fost mandru sa ma vezi, si ca si ceilalti parinti sa-ti pui intrebari vesnic actuale de genul"cand a trecut timpul?" si sa-mi faci o poza dupa care sa zambesti parca nevenindu-ti sa crezi ca intr-adevar sunt fiica ta si ca am crescut atat de mult...
Se spune ca ti-am mostenit perseverenta-eu nu sunt in totalitate de acord.Vointa mea este efemera in comparatie cu eterna ta lupta cu necunscutul.Ma aflu in fata ta,si nici acum nu pot privi drept.Parca mi-e frica de faptul ca as putea sa-ti vad iarasi chipul bland ,solemn si sa ma intorc in timp acum 9 ani.Memoria nu e deloc oportuna...
Vantul bate iarasi.Trebuie sa plec.Imi pare rau ca plec asa in graba dar ..sigur,candva iarasi voi reveni,promit!Vei fi acelasi,asteptandu-ma in acelasi loc -pentru totdeauna!
Ramai cu bine...