M-am trezit incet,intr-o toamna primavaratica.M-am decis sa ma bucur de lux,in timp ce ma scald in cristalele infatuarii adolescentine.E o zi speciala...chiar daca tabieturile mele tradeaza o anumita rutina a diminetii:cafeaua pe jumatate racita si tigara pe care nu o pot fuma pana la capat sunt nelipsite...Nici clipele de liniste in care parca imi fac un succint inventar cu evenimentele care ma vor implica in ziua respectiva nu sunt de lepadat...Miscarile greoaie,lenese care ma conduc indubitabil spre oglinda in care vad o schimonoseala puerila ,sunt si ele parte din micul traseu...acelasi traseu care imi ocupa circa 15 minute din fiecare dimineata.
(...)
Pe strazi,vioiciunea si inocenta liceenilor care bantuie in sus si in jos pe batrana Republicii ma molipseste.O timida tinere de mana intre doua siluete cu ghiozdane in spate,un salut camaraderesc intre doi care isi lasa la vedere ecusonul sa se stie de unde sunt si ce hram poarta,indrazneala serafica si zambetul dezinvolt al unora,cravatele si camasile suflecate ale baietilor care traverseaza tantos pe bulevarde,parul in vant,sacouri fluturande,vorbe nenascute inca si timp..pentru orice..Toate astea imi genereaza stari frenetice care imi patrund in epiderma pana la ultimul atom!Mereu ma incearca in zile insorite de toamna un sentiment bizar,exotic ...un dor de liceul care mi-a mancat tineretea,de anii in care poate eu eram subiectul de analiza al unei tinere de 20 de ani,de sacourile ponosite pe care le alaturam camasilor albe ca si cand ar fi fost cea mai crunta pedeapsa,de suete prin curtea scolii,de replici inoportune la locul nepotrivit in momentul nepotrivit,de privirile altor colegi/colege din alte clase..si asa mai departe.
Nu a trecut mult,si nu stiu de ce ,dar am impresia ca a trecut o vesnicie...Pana atunci m-am hotorat sa las soarele sa-mi proiecteze pe chip cate raze doreste,sa-mi fie complice cand mai fumez o tigara la facultate intr-o pauza...Nu ii inteleg pe cei care se grabesc sa traiasca,sa treaca prin liceu si facultate cu TGV-ul fara sa stea un minut sa contempleze peisajul...
Smells like teen spirit and I wouldn't want to change a thing!Never ,if possible...
Un comentariu:
Miruna,
Esti fericita ca mai ai cel putin 60 ani de chinuri din acestea....(liceul care ti-a mancat viata) pentru mine este mai greu, am mult mai putini....lol
Very nice, "o alta" Miruna pe care nu o banuiam (dar, pe care, o intuiam)
Trimiteți un comentariu