E ziua ta...si acum constientizezi ca a mai trecut un an si ,implicit,ca timpul e un TGV furios si iute.Nu am chef astazi.E o zi prea mohorata.Alinarea mea sigura si calda este o ultima tigara din pachet si winampul meu cel de toate zilele.Am ascultat astazi un interviu cu un om ...mare,figurat vorbind,care indica tot felul de melodii si le atribuia perioadelor din viata lui.Mesaje ,mesaje..
Am luat la rand aproape melodie din calculatorul meu si mi-am dat seama ca aceste melodii sunt intr-adevar mici bucatele de puzzle pe care daca le asmblez obtin o imagine a unor episoade din viata mea.
Nina Simone-Sinnerman...Doamne nu mi-am dat seama decat acum.Aceasta melodie este ca un catalizator pentru scris.Este destul de dinamica incat sa-ti dea un impuls si destul de pasnica cat sa nu constituie o sursa perturbatoare.Am ascultat-o prima data intru-un film in care juca Pierce Brosnan.
Summer in Paris..ma intreb cateodata cum au unele melodii harul sa-ti trezeasca stari,amintiri,senzatii..?Oare sufletul uman este atat de transparent si de simplu in esenta lui?Incat la prima melodie pe care o ascultam si ne simtim noi insine, capitulam si lasam garda jos,dandu-ne batuti?O melodie ne poate aduce impreuna,o melodie ne poate face sa radem ,sa plangem ,ne poate face sa ne deschidem sufletul fara a avea in prealabil intentia asta...Ei,se pare ca da.Si imi pare bine de acest lucru.Inseamna ca inca a mai ramas o doza de sensibilitate din partea noastea,si un spirit suav din partea minunatilor oameni care compun si in fata carora,eu personal,imi las jos palaria!
Un comentariu:
intradevar, muzica sensibilizeaza cu adevarat sufletul omului, si reprezinta cea mai abstracta, deci cea mai pura, forma de arta!
Trimiteți un comentariu