vineri, 9 mai 2008

The End Of a Season

Se pare ca fiecare capitol din viata se incheie asemeni unui anotimp:cu parere de rau,sau nu,si mereu cu un anotimp in fata asteptand sa se desfasoare.Ciudat este ca in viata invatam sa vorbim,invatam sa ne comportam,invatam sa scriem,dar se pare ca, despre cum sa spunem Adio si sa lasam in urma ceea ce ascunde acest cuvant,nu ne-a invatat nimeni.De cate ori s-a spus acest cuvant fara sa te gandesti putin la ceea ce lasi in spate,fara sa arunci o privire sobra peste umar,fara sa-ti fi dorit sa dai timpul inapoi pentru a spune ceea ce a stat sub exilul tacerii?
Timpul....toata lumea vorbeste despre el ...toata lumea il vede....insa nu cred ca exista timp in adevaratul sens al cuvantului.Ne vedem pe noi schimbati,vedem societatea in schimbare...totul in functie de timp!!Asadar...nu suntem decat niste sclavi ai timpului.Un bun maestru care vindeca si raneste deopotriva,un sfetnic bun(mai bun ca noaptea..)si un campion la atletism...caci alearga cum nimeni altul nu o face.Binenteles nu fac exceptie de la cei prizonieri in jocul timpului.
Sezonul meu s-a inchieiat!A fost un sezon de intrebari,de idei,de naivitate si de speranta(oh Doamne,dar desharta...)de a repara totul si de a incerca un echilibru.NU!La ce am ajuns eu ...se cheama 'Dead end' sau...capat de drum,sau,capat de sezon.Nu stiu cat de mult mi-as fi dorit sa ajung la capatul de drum...insa totul in lume are o limita.Cand visele incep a te contopi fi sigur ca vei primi un pahar cu apa rece pe fata pentru a te trezi!Sunt timpuri grele ...cu ticairi de ceas...si cu (sau fara)regrete.Eu mi-am dorit prea mult un echilibru...nu l-am obtinut.Am vrut sa daruiesc...insa cu parere de rau,am avut impresia ca mi-am pierdut timpul."a pierde"...verbul zilei!Speranta de a mai invia ceva ...a pierit odata cu caderea frunzelor.Trebuie sa ma resemnez.La urma urmei,it's just a lost season.Va urma altul,si altul,si altul!A fost o vara calda,inmiresmata,noua,proaspata si iubita;o pacaleala infantila si gingasa a timpului care parca amuzat de entuziasmul nostru a inchis un ochi promitand parca insa ca data viitoare ceva se va schimba!O clipa pentru o viata! Si a meritat...eu una stiu ca a meritat.Totusi eu nu am fost singura... deci,nu stiu de persoana care a fost langa mine atunci(de altfel,unica persoana pe care eu o puteam vedea acolo) daca a crezut acelasi lucru. Si pentru asta multumesc!Cui?Nu stiu....So,I've made my point and yet...Do I still want to be lost in my lost season...or did I just say Good-bye FOREVER?



Ps.Better be the second one...because I wouldn't want to have a contradiction between my title and the last line!

2 comentarii:

fara*limite* spunea...

per mult cum scri....si articolu asta..a atins multe coarde sensibile..niciodata nu sti ce se ascunde in spatele cuiva pana nu ii citesti gandurile...

Unknown spunea...

Apa trece, pietrele raman...