BagOfShoes:)

Uite asa printre un fum de tigara,o cafea mai mult sau mai putin reusita si un teanc de variante de bac care sta in asteptare,mi-am facut ceva timp si pentru latura funny a vietii.Ieri,am descoperit doua site-uri f.tari ,recomandate de ultima persoana la care m-as fi gandit : mama.Site-urile ,pe numele lor aberatii.com si bagofshoes.com sunt niste mici youtube-uri cuprinzand insa doar momente ,poze si filmuletze funny.Am uitat pentru un moment ca trebuie sa plec la mediatii sau ca am de terminat de vazut un film..si m-am delectat cu niste filmuletze dragutze chiar si cu anumite secvente luate din unele filme pe care le-am urmarit cu placere la vremea lor.Se pare ca apropierea zilei de 1 iunie a avut un oarecare efect "upon my inner child"pentru ca pe moment asa m-am simtit.Si nu doar pentru ca ma uitam si radeam cu gura pana la urechi de niste faze pe care nu toti le considera asa amuzante,ci pentru ca simteam ca nu-mi pasa ..k mereu este si acel timp rezervat si pus bine pentru a te simti bine,pentru ca nu conta pe moment ca mai am de comentat o poezie sau de iesit in oras,pentru ca nu m-am gandit iar"wow ...oare ce facultate imi aleg si ce voi face dupa"?
Acestea fiind spuse,cred ca acuma voi mai intra la o repriza de astfel de filmuletze pentru ca Slava Domnului acele variante de bac nu se termina prea curand...poetul damnat nu se rasuceste in mormant doar pentru ca nu i-am deslusit eu arta poetica....in oras pot iesi oricand si la orice ora...filmul care sta si asteapta...vorba aia:daca a asteptat pana acuma....

The End Of a Season

Se pare ca fiecare capitol din viata se incheie asemeni unui anotimp:cu parere de rau,sau nu,si mereu cu un anotimp in fata asteptand sa se desfasoare.Ciudat este ca in viata invatam sa vorbim,invatam sa ne comportam,invatam sa scriem,dar se pare ca, despre cum sa spunem Adio si sa lasam in urma ceea ce ascunde acest cuvant,nu ne-a invatat nimeni.De cate ori s-a spus acest cuvant fara sa te gandesti putin la ceea ce lasi in spate,fara sa arunci o privire sobra peste umar,fara sa-ti fi dorit sa dai timpul inapoi pentru a spune ceea ce a stat sub exilul tacerii?
Timpul....toata lumea vorbeste despre el ...toata lumea il vede....insa nu cred ca exista timp in adevaratul sens al cuvantului.Ne vedem pe noi schimbati,vedem societatea in schimbare...totul in functie de timp!!Asadar...nu suntem decat niste sclavi ai timpului.Un bun maestru care vindeca si raneste deopotriva,un sfetnic bun(mai bun ca noaptea..)si un campion la atletism...caci alearga cum nimeni altul nu o face.Binenteles nu fac exceptie de la cei prizonieri in jocul timpului.
Sezonul meu s-a inchieiat!A fost un sezon de intrebari,de idei,de naivitate si de speranta(oh Doamne,dar desharta...)de a repara totul si de a incerca un echilibru.NU!La ce am ajuns eu ...se cheama 'Dead end' sau...capat de drum,sau,capat de sezon.Nu stiu cat de mult mi-as fi dorit sa ajung la capatul de drum...insa totul in lume are o limita.Cand visele incep a te contopi fi sigur ca vei primi un pahar cu apa rece pe fata pentru a te trezi!Sunt timpuri grele ...cu ticairi de ceas...si cu (sau fara)regrete.Eu mi-am dorit prea mult un echilibru...nu l-am obtinut.Am vrut sa daruiesc...insa cu parere de rau,am avut impresia ca mi-am pierdut timpul."a pierde"...verbul zilei!Speranta de a mai invia ceva ...a pierit odata cu caderea frunzelor.Trebuie sa ma resemnez.La urma urmei,it's just a lost season.Va urma altul,si altul,si altul!A fost o vara calda,inmiresmata,noua,proaspata si iubita;o pacaleala infantila si gingasa a timpului care parca amuzat de entuziasmul nostru a inchis un ochi promitand parca insa ca data viitoare ceva se va schimba!O clipa pentru o viata! Si a meritat...eu una stiu ca a meritat.Totusi eu nu am fost singura... deci,nu stiu de persoana care a fost langa mine atunci(de altfel,unica persoana pe care eu o puteam vedea acolo) daca a crezut acelasi lucru. Si pentru asta multumesc!Cui?Nu stiu....So,I've made my point and yet...Do I still want to be lost in my lost season...or did I just say Good-bye FOREVER?



Ps.Better be the second one...because I wouldn't want to have a contradiction between my title and the last line!

Back to Black

Well...de ceva vreme mi-a atras atentia o cantareata londoneza care drogata,fumata,confuza,nebuna si descentrata cum e,a castigat o groaza de premii,a avut numeroase nominalizari si deci a starnit admiratia multor persoane.Da,despre Amy Winehouse este vorba.Ascultam acum "Black to Black" melodia care da si titlul albumului.Imi face mare placere sa stiu ca nu conteaza cat de tumultoasa e viata ei personala atata timp cat rupe gura targului folosindu-se de vocea care a consacrat-o in randul celor mai buni artisti ai momentului.

Versurile parca poarta amprenta ei iar nonconformismul ei specific in interpretare se pliaza perfect personalitatii ei vulcanice pe care eu o calaloghez ca fiind'mult prea spirituala' cateodata.

Problemele ei cu drogurile sunt deja la ordinea zilei,insasi artista declarand ca in Londra clar nu se va lasa de droguri.La urma urmei nu ar trebui sa conteze decat ceea ce afisezi pe scena,ori ea a demonstrat ca poate capta atentia publicului de nenumarate ori,chiar si daca cu 5 minute inainte de a aparea in fata fanilor a consumat cocaina sau a baut putin peste masura.Slava Domnului a figurat si in cadrul unui clasament al celor mai prost imbracate vedete,e plina de tatuaje bizare,si in urma problemelor ei de natura diversa arata ca un schelet,insa ce a ramas la suprafata ca un diamant constient de propria sa originaliatate?Daaa:talentul.

Ce invatam din toate astea?Ca lumea nu i-a apreciat vocea mai putin din cauza tatuajelor a drogurilor,a orgiilor bahice in care a fost implicata,si sper ca nici de acum inainte aceste detalii care tin strict de viata ei privata sa fie un criteriu de apreciere al talentului pur,adevarat.

Concluzia mea personala e urmatoarea:majoritatea timpului am vazut judecati dupa aparente si brusc...ma opresc la Amy Winehouse,ascult cateva melodii,aflu cate ceva despre ea,aflu opinia publica...si stupoare:dintr-o data nimeni nu mai zice(cum eram obisnuita sa aud pana mai odinioara) "e o drogata de aia nu-mi place"sau alte formulari de genul acesta.Acum stau si ma gandesc:...Cat talent trebuie sa aiba fata asta daca a cucerit lumea in halul acesta?

Cu toate astea,faptul ca problemele ei depasesc orice limita de imaginatie nu trebuie neglijat!Nu sunt pro droguri; scopul a fost altul!Amy a slabit,a avut probleme de anorexie, a fumat heroină, inhalat cocaină a luat ecstesy şi ketamină, împreună cu whiskey şi vodcă de-a lungul unui raid prin barurile din Londra,si nu mi se pare normal ca ea sa considere acest stil de viata-sanatos refuzand astfel orice tip de ajutor.Incapatanarea ei ar trebui sa inceteze si ar trebui sa inceapa sa constientizeze ca ajutoarele vin cu buna intentie!

Pacat...talentele adevarate sunt rare!Iar daca mai sunt si pe drumul pierzaniei...sa ne bucuram cat mai putem de ele pentru ca nu se stie cand vor face un lucru incredibil de stupid intr-un moment neasteptat.

Colocviu sentimental

Nu am eu inspiratie la minut, si nici nu mananc rime pe paine asemeni marilor poeti despre iubire,oricat m-as stradui eu.De cate ori incerc sa duc o idee pana la capat ma pierd in detalii si ori ajung de unde am plecat ori nu ajung nicaieri si imi dau seama cat de mult am putut sa bat campii.Poate pentru ca pornesc de la ideea ca sentimentele trebuie simtite si nu scrise ....intalnesc piedici in a descrie exact ceea ce simt.Consider ca daca o emotie este prea puternica deja depaseste limita cuvantului.
Insa tot eu spun ca ii admir pe cei care sunt in stare sa dea forma trairilor lor,tocmai pentru ca eu nu sunt in stare sa fac asa ceva.Oare as reusi in haosul meu sa delimitez?Sa clasific?Sau ma arunc direct in fapte fara sa fiu constienta(sau poate ca sunt!)de urmari?

Ole!Mi-am terminat atestatul!:)

Este fara indoiala proiectul de mare anvergura(pentru scoala) la care am muncit cu cea mai mare placere!And now...like Dexter used to say:"At last!My greatest work is completed!"Cuvinele sunt prea putine pentru a descrie respectul si admiratia mea pentru acest mare geniu al cinematografiei.Abia astept momentul prezentarii pentru ca pentru o zi...macar o zi, voi fi in pielea lui.Romane,carti,biografii...mi se par insuficiente ...se poate scrie pana nu o sa se mai poata insa tot nu va fi destul ca sa-i acoperi maretia cu ajutorul cuvintelor.Asta poate e o chestiune de destin din moment ce Chaplin nu a folosit decat privirea si gestul pentru a impresiona.
De altfel,felicitarile mele trupei J-five care prin piesa "Modern times" ii aduc un omagiu acestui mare om.yep..unul ca el 1 data la 100 de ani...sau poate mai mult...sau poate...

Smoke and lyrics

Ascultam acuma mai multe melodii...printre care si Enigma-gravity of love.Este o melodie care imi imprima asa un sentiment eroic...un cadru nocturn in care singurele elemente sunt apa de ocean,o stanca ,luna si un sentiment rece de siguranta combinat cu curaj si nepasare fata de tot ce va veni!
...Insa cea care se pliaza foarte bine trairilor mele este:Mourah-J.butterfly...
Melodia incepe cu niste versuri in soapta care insa fac toata melodia! exact in ele consta esentialul si ceea ce am impresia cateodata ca a fost scris special pentru mine.(evident ca visatul cu ochii deschisi nu costa nimic).Imi place acest caracter incifrat al acestei melodii dak il putem numi asa.

4 sentimente,3 personaje ,2 tigari fumate si ...1 mare dezamagire.

De cealalta parte a clasamentului celor mai bune filme...se afla filmul lui Cristian Mungiu"4luni3,saptamani si 2 zile"

...Confuzie,dezamagire si un gust amar..cu aceste cuvinte ma identific cand vine vorba de acest film.Imi pare rau..parerile sunt impartite,dar nu corespunde prototipului meu de film care merita sa fie nominalizat la Palme D'Or.Filmul parca insemna arta nu?Unde sunt cadrele,unde este sunetul...unde este arta? Nu zic ca e dezastru,dar nu se poate nominaliza asa chiar orice.Da,este o expunere reala a unor timpuri grele cu care a avut de-a face Romania,insa cu exceptia Anei Maria Marinca care a jucat la inaltime,filmul este fad,plictisitor si ridica unele semne de intrebare.cadru static..sonorizarea proasta,si un final care m-a lasat masca,ca si cum filmul ar fi fost neterminat ,un fapt care mi-a sporit oarecum plictiseala.Asa ca pot sa spun ca nu m-a impresionat indestul.La cata reclama i s-a facut si la cate am auzit ...asteptarile mele erau undeva sus sus de tot.Cu tot respectul,se poate si mai bine de atat.Dovada?"California dreamin'" un film foarte dragutz ..care se presupune ca e rivalul lui'4 luni...."si de 1000 de ori l-as fi ales pe acesta in locul celuilalt.Nu sunt eu critic de film insa acest lucru a fost sesizat si de amatori cat si de critici avizati care cu argumentele lor au desfiintat filmul lui Mungiu.

De fiecare data o placere...

"Moulin Rouge"va fi mereu un film care se va afla in topul preferintelor mele,daca nu este chiar primul.Este unul din acele filme pe care le revezi cu placere chiar si pentru a mia oara doar pentru a trai aceeasi stare.Il consider un film foarte bun pentru ca se apropie de ceea ce in viziunea mea alcatuieste arta;este aproape de prototipul perfectiunii in ceea ce priveste filmele:un subiect bun,actiune si timp f.bune: minunatul oras al luminilor,cu cartierul Montmartre,lumea boema,cabaretele si lumea de jos traind cu aparentele nelipsindu-le insa aspiratiile pe care nu se pune asa mult accent,absinth,actori bine alesi,interpretare "jos-palaria",actiunea lineara,si de ce nu?un final grandios care te transpune brusc din lumea iluziilor si a dragostei eterne in taramul realitatii crude.Recunosc ,finalul mereu mi-a starnit cel putin o lacrima in coltul ochiului,chiar si dupa multiple vizionari.Nota 10 din partea mea!

Cotidianul-vesnic comercial

Mda...azi mai mult ca niciodata imi dau seama cat de comerciala e lumea in care traim.Mi se pare ca originalitatea a palit sau pur si simplu cateodata nu mai are nici un cuvant de spus.De la idei invechite preluate si puse in aplicare pana la poze de duzina pe toate site-urile 'comerciale' evident...totul pare atat de.."deja-vu".Stau astazi si ma gandesc(sunt sigura ca maine cand voi citi imi voi spune:"dar uite cu ce mi-am batat eu azi capul";))ca traiesc niste stari de-a dreptul contrarii.
Cert este ca m-am saturat sa aflu zilnic aceleasi vesti banale,aceleasi randuri ieftine scrise in reviste de scandal despre aceleasi vedete care nu au facut nimic altceva in viata lor decat sa umple reviste cu interviuri legate de noua masina,sau minunata vacanta in insulele Canare despre care sa nu fie in stare sa zica decat:"A fost fain!foarte frumos...da ,cerul era albastru".
Nu mai zic de aceleasi minciuni politice si aceleasi promisiuni incalcate sau mai rau,netinute.
Data fiind aceasta trista si deplorabila situatie nu pot decat sa ma intorc la vorbele unei personalitati in adevaratul sens al cuvantului:Charles Chaplin care spunea:"In fact,life is a tragedy when seen in close-up,but a comedy in long-shot".Poate de aia lumea sta si rade in fata problemelor:pentru ca nu le-au patruns niciodata cu adevarat..si poate ca e mai bine asa.Adica este de fapt singura metoda de a nu innebuni.Spun asta deoarece am avut placerea de a avea de-a face cu un om pur si simplu grav afectat de ceea ce se intampla in aceasta societate.Nu,nu este un om fericit;isi hraneste nebunia sau spiritul satiric si sarcastic sau rigid din intamplarile zilnice,in toate domeniile de top,insa este cel mai sincer si cel mai "la rece'judecator al timpurilor moderne pe care l-am intalnit in cei 18 ani ai mei.Este un om(nu desconspir identitatea)care vede tragedia!Partea proasta e ca vede NUMAI tragedia...
Cu siguranta ma simt mai bine ca mi-am eliberat aceste ganduri mai mult sau mai putin practice,mai mult sau mai putin importante...dar tot acest om de mai sus m-a invata sa-mi cultiv intr-o oarecare masura egoismul si sa consider ca daca nu ma afecteaza pe mine ,ca persoana,in mod direct sa intorc spatele si sa merg mai departe cu aceeasi incredere de la inceput.