Prea târziu...

Astazi nu e zi de scris siropuri.Astazi este o zi in care ma gandesc daca nu cumva ma aflu in fata unor ultime momente din viata cuiva si.... pierd timpul.Cu greu imi gasesc cuvintele ,căci greu imi vine a vorbi despre starea de reverie,de derulare prematura a unor evenimente urate care urmeaza (sau nu)sa survina.
Urasc momentele cand in viata nu mi se da posibilitatea sa-mi iau ramas bun de la cei care m-au iubit cu adevarat,probabil singurii,dandu-mi-se in schimb sansa sa anticip fara sa pot face absolut nimic .La ce folos sa stii ca se va intampla ceva rau ,si tu sa nu stii cum sa actionezi?Tot ce iti ramane este un chin interior de care iti vei aminti probabil mereu,constiinta neputintei tale si un ramas bun rece,incomplet,nepotrivit(mereu nepotrivit).Prea multe cuvinte ramase nespuse,prea multe intrebari la care nu mai gasesti raspuns ...insa la toate acestea singurul raspuns pe care il gasesti este o tacere dureroasa care stii ca nu se va mai preschimba niciodata in vocea celui pierdut .
"Este prea tarziu'',"prea tarziu" ....nimic nu ma intristeaza mai tare.De ce atatea convulsii interioare daca in final este intotdeauna:...Prea tarziu! ?

Ceatza din pungi

10 cuvinte.Zile plictisitoare de duminica.Ganduri funerare la ziua de luni.Nimic.Angoasa.Detasare.N-am chef.Unul din lista mea de mess e f.prost.Nu-mi pasa."cabaret"cu Liza Minelli.Dor.Seara deja.Melancolie nocturna.Nu vreau.Nu-mi trebuie.Lume cretina.Idei stupide.Timp irosit.Neliniste.Nervi.Taci!.Prietenii de forma.Alegeri nepotrivite.Rau de la prea multe prajituri.Doar o singura tigara fumata.Nimic concret.Nechef de ceva concret.Somn si reverie.Opinii contrare.Mai bine plec.Nu.mai bine pleaca tu!.vreau o vacanta.nestea de piersici.Frig.Nevoi aprige de imbratisare.Dureri de spate.Nimic interesant nici la televizor.Gri spre negru.Vorbe goale.Vin.Oameni care vorbesc numai de dragul de a umple fonic o camera.Stpiditati.M-am saturat!!
Si uite asa a decurs mareata zi de duminica.9 noiembrie!
PS.La Multi Ani Roxy!

A whole new level

12 octombrie.2008.
Daaaa...ce inseamna acest lucru?Poate nimic special in afara de faptul ca a trecut o saptamana de cand am inceput scoala...si 9 zile de cand a fost ziua mea.
Aceasta postare insa va pune accent mai mult pe primul din cele doua evenimente expuse mai sus.
Asadar,daca la inceput am avut impresia k nu am ajuns unde trebuie si eram ...cat de cat dezamagita...acum,cand ma pregatesc sa incep o noua saptamana,parca totul nu mai este atat de alb/negru.Nuantele de roz si mov isi fac loc subtil,si simt ca intr-adevar am multi oameni de la care invata si mai ales ...multe lucruri care asteapta sa fie descoperite.Teoria literaturii,limba engleza contemporana si gramatica lb engleze sunt doar cateva dintre cursurile la care pur si simplu asist din pura placere,si de la care cand plec,simt ca ma duc acasa mai desteapta decat atunci cand am plecat.Simt ca sunt la inceputul unei perioade frumoase insa sunt constienta si de faptul ca este ultima"bobocie"din viata mea si ca de acum sunt responsabila pentru ceea ce zic.Totusi,de aici vor pleca noii profesori (in mare parte) si este vital sa fim un exemplu,si inadmisibil sa fim prinsi nepregatiti.Cel putin asta astept eu de la un om care a ales de bunavoie si nesilit de nimeni(sper...) aceasta frumoasa meserie care implica deci,multa responsabiliatate,atentie,rabdare si binenteles placere.Cred ca este minunat sa ai acea satisfactie interioara de a te face ascultat (fie si de o singura persoana)si de a colabora,de a impartasi si celorlalti din bagajul tau de cunostiinte.
Poate nu voi deveni profesoara...insa voi avea satisfactia aceea ca,la sf.acestei facultati voi fi descoperit cateva din multele taine ale literaturii si ca am avut langa mine calauzele potrivite in parcurgerea drumului spre cunoastere...

At last,my greatest work is compleeeeeteeeeed!:D Sunt deosebit de multumita!Am facut rost de cele 3 serii BD ,respectiv,BD in actiune,BD in alerta si BD la munte si la mare...and now I can die happy!

Nimic parca nu se compara cu statul in fata televizorului,in haine comode,cu floricele si ciocolata calda in mana,intr-o zi ploioasa de ..septembrie,sau oricare alta luna,vizionand Bd-urile ...deci, clar o sursa de relaxare.Pentru mine seriile, nu sunt doar niste serii obisnuite de comedii;sunt acele filme pe care le-am urmarit prima data la 7-8 ani cred, si in fata carora am ramas cu o impresie deosebita si placuta.Nume mari precum Dem Radulescu(aka.Gogu ,sau dupa cum nu multa lume il stie, ...Bibanu`)(actorul meu preferat ,de altfel dintre romani)Jean Constantin(aka.Patraulea),Puiu Calinescu(aka.Trandafir),Toma Caragiu,Sebastian Papaiani,Iurie Darie,prin talentul lor desavarsit si alura actoriceasca,au facut ca acest ciclu sa fie alaturat celor mai bune filme de comedie din Romania.

Nu m-as plictisi niciodata si asta v-o zic sincer.Nu pierdeam nicicand ocazia de a viziona pe Procinema ,TV1000,pro tv aceste serii si iata ca...acum...le am! Le am si sunt la dispozitia mea ori de cate ori doresc sa-mi clatesc ochii cu un spectacol bun,cu oameni de calitate,cu replici cand acide,cand simple si de ce nu?cu o comedie la care rad si acum (si asa va fi mereu)cu lacrimi.

Este evident ca vremurile s-au schimbat si ca acum se pune accent pe cu totul altceva.Nu vom intalni efecte speciale ca in Matrix, o sonorizare impecabila,o fluidizare mai mare a cadrelor,sau mai stiu eu ce alte detalii care nu fac decat sa ateste ca am evoluat si ca timpurile se schimba,dar ceea ce m-a impresionat la aceste serii BD este ca sunt amuzante,simple cateodata,cu o doza de inocenta ,cu replici sanatoase,efervescente si ...o imagine a cum arata Bucurestiul anilor '70 precum si alte regiuni ale tarii in perioada 1970-1971.

De bun gust,si pentru mine personal ...intotdeauna o mare placere!Cuvintele,uneori, nu prea lamuresc in cazul prezentarii unui film,asadar....Vizionare placuta!

Sound of music

E ziua ta...si acum constientizezi ca a mai trecut un an si ,implicit,ca timpul e un TGV furios si iute.Nu am chef astazi.E o zi prea mohorata.Alinarea mea sigura si calda este o ultima tigara din pachet si winampul meu cel de toate zilele.Am ascultat astazi un interviu cu un om ...mare,figurat vorbind,care indica tot felul de melodii si le atribuia perioadelor din viata lui.Mesaje ,mesaje..
Am luat la rand aproape melodie din calculatorul meu si mi-am dat seama ca aceste melodii sunt intr-adevar mici bucatele de puzzle pe care daca le asmblez obtin o imagine a unor episoade din viata mea.
Nina Simone-Sinnerman...Doamne nu mi-am dat seama decat acum.Aceasta melodie este ca un catalizator pentru scris.Este destul de dinamica incat sa-ti dea un impuls si destul de pasnica cat sa nu constituie o sursa perturbatoare.Am ascultat-o prima data intru-un film in care juca Pierce Brosnan.
Summer in Paris..ma intreb cateodata cum au unele melodii harul sa-ti trezeasca stari,amintiri,senzatii..?Oare sufletul uman este atat de transparent si de simplu in esenta lui?Incat la prima melodie pe care o ascultam si ne simtim noi insine, capitulam si lasam garda jos,dandu-ne batuti?O melodie ne poate aduce impreuna,o melodie ne poate face sa radem ,sa plangem ,ne poate face sa ne deschidem sufletul fara a avea in prealabil intentia asta...Ei,se pare ca da.Si imi pare bine de acest lucru.Inseamna ca inca a mai ramas o doza de sensibilitate din partea noastea,si un spirit suav din partea minunatilor oameni care compun si in fata carora,eu personal,imi las jos palaria!

A venit Toamna!

A venit si Toamna...ce constatare,nu?

Nu stiu de altii cum privesc acest anotimp...despre mine,pot sa spun ca intr-un fel abia am asteptat sa vina!In mare parte cred ca se datoreaza faptului ca sunt nascuta in Octombrie,drept pentru care cel mai mult imi place "Toamna lui Octombrie"...ACEA toamna...

Oricum ar fi...schimbarile de temperatura,de stare ,sunt doar mici detalii in comparatie cu serenitatea pe care mi-o confera acest anotimp.Nicand frunzele nu sunt mai colorate,nicicand nu te bucuri mai mult cand vezi un cer senin albastru contopindu-se cu razele de soare speriate,care se joaca de-a v-ati ascunselea parca nemaigasindu-si locul!

Ziua de ieri,nu a fost una lipsita de importanta.A inceput scoala si nici un loc mai bun pentru a te bucura de "miscarea Browniana" a elevilor decat in Piata Sfatului si de-a lungul Republicii.Imi pare bine ca o simpla factura de platit in centru,(multumesc pe aceasta cale serviciilor Vodafone) mi-a oferit prilejul de a ma bucura de toate acestea.Contextul era unul visat de mine mai mereu:soarele ghidus care isi face aparitia in joaca doar pentru a te tachina,vantul acela bland care invita mereu frunzele la o hora aleatorie si haotica,mirosul de picaturi ce se scurg de pe frunzele inca ramase in copaci,si binenteles aroma de noi inceputuri!Asadar,imi fac trecerea lejer,ca simplu spectator al operei tomnatice,cu castile in urechi,cuprinsa parca de tot felul de senzatii.De ce aceasta zi?Pentru ca e 15 septembrie,elevii cu sau fara sacouri trec in goana pe langa mine sa prinda taxiul sau autobuzul,siluete copilaresti acoperite in mare parte de buchete de flori surad la revederea colegilor si isi croiesc drum prin multimea de altii si altii care povestesc nonsalant momentele petrecute in vacanta;pentru ca e un cer putin innorat si ma simt fericita,pentru ca orasul a prins iar zgomotul specific...pentru astea si multe altele si mai ales ...mai ales...pentru ca pentru prima data in 12 ani...eu nu ma alaturam lor ci mergeam doar sa-mi platesc o factura,iar asta mi s-a parut al naibii de ciudat.Se zice ca obiceiurile vechi mor greu!Inclin sa cred treaba asta din moment ce inca nu-mi venea sa cred ca nu intru pe poarta liceului la data de 15 septembrie.Da,sunt la facultate si imi voi incepe luna favorita cu urmatorul obicei ,care are sa tina 3 ani de acum inainte:inceperea facultatii.

Am avut totusi strasnica iluzie a timpului care ingheata ,care sta in loc,lasandu-mi parca ragaz sa admir iarasi inceputul in forta care intr-un fel sau altul ma face sa zambesc si sa ma bucur de varsta mea ,asa fara motiv,doar prin simple constatari de moment,de stare.

Mergeam pe strada si nu imi pasa de nimic.Eram doar eu si peisajul.Nu pot sa explic cum de acest anotimp care pentru altii constituie un prilej de depresie ,de auto-analiza la rece in urma caruia ramai cu un gust amar,sau pur si simplu ceva trist,este pentru mine un cadru atat de familiar si de placut mie.Desi urasc moartea,mai ales o moarte inceata,se pare ca toamna este singura expresie a mortii lente pe care o tolerez.Nu sufar la vederea caderii treptate a podoabelor ce mascheaza goliciunea copacilor,ci dimpotriva,par a o savura cu o deosebita(morbida, ar putea spune unii) placere.Toate sentimentele parca sunt mult mai profunde si capata sensurile lor adevarate.Pana si o banca de lemn,acoperita si inconjurata de picturile ruginite ale frunzelor capata o aura omeneasca, sugerand parca inceputul singuratatii si concretizarea sa in urmatorul anotimp ,care este cu mult mai dramatic(parerea mea)si anume:iarna.De aici concluzia ca toamna constituie o speranta de atarna de un fir de ata si care, inaintea ruperii sale, se asigura ca spectacolul cu care debuteaza de fiecare data, va fi urmarit cu sala plina.

Este inutil sa spun ca de cand am inceput sa numar toamnele, nu m-am straduit sa le gasesc asemanari,pentru ca de fiecare data ele ma surprind,elengate si frumoase,mai mult sau mai putin punctuale insa mereu cu o poveste de spus....

In cele din urma,acum ca mi-am platit factura si parcurg din nou acelasi drum nu pot decat sa rostesc:

Lunga ti-a mai fost calatoria...

Asadar,bine ai venit!Fa-te comoda!

Lookin`back..over my shoulder

..."Lookin'back ,over my shoulder,(...),I never wanted to say goodbye"...cam asa suna versurile de la Mike & The Mechanics.

Se spune ca exista aceea stare de day-dreaming;visatul cu ochii deschisi....sau mai mult a avea un vis si de a-l trai.

Living the dream as putea spune.

Unii au visat sa devina presedinti,altii au visat sa devina medici,altii au visat sa-si vopseasca parul in culorile curcubeului,iar altii au visat sa aiba o familie numeroasa si o situatie materiala acceptabila...

Eh..visul meu a fost Parisul.Nu stiu de ceilalti daca si-au implinit visele,insa pot spune ca eu am avut norocul sa mi-l implinesc....sa-l traiesc pe al meu.Nu e atat "Parisul-capitala modei"sau "Parisul-tinutul cu cele mai fine parfumuri" cat este un Paris al artei,al libertatii,al simplitatii ancorate in cele mai stranii si originale forme de expresie,al iubirii,al boemiei si nu in ultimul rand al perspectivei.

Este unul din acele locuri in care gandurile efectiv simti ca isi iau zborul in locuri nebanuite de tine inca,si unde nimeni nu judeca taios decat acele situatii cu adevarat grave,(desi nu le este caracteristic deloc acest lucru deoarece merg pe deviza:Mai bine sa previi decat sa tratezi").Aerul,mina ,uneori divina datorita stralucirii indelungi pe care o degaja acest oras,impresioneaza pe orice iubitor de arta,libertate si serenitate sau mai mult,uneori atrage niste simpli drumeti care peste noapte devin slujitori loiali ai Parisului,cum paianjenul isi captiveaza prada cu meticulozitate.Once in Paris..there's no way out!Sau daca intr-adevar plecarea este irevocabila, evident ca despartirea de Orasul Luminilor este la fel de solicitanta si profunda ca si despratirea de un vechi prieten pe care stii ca ai sa-l revezi curand,sau mai tarziu sau niciodata.

Am vrut sa stiu si am aflat!Am vazut si eu in sfarsit micul lacas al marilor artisti,strazile stramte si intunecoase din Montmartre unde probabil acompaniati de un Absinth agresiv,poetii si marii scriitori isi semnau condica pe viata(poate fara sa-si dea seama)in catalogul celor mai renumiti,cititi,apreciati si savurati scriitori din lume.

Nu este vorba numai despre arome si tesaturi ci este vorba despre o lumina ,o lumina care va daninui vesnic si de ceea ce a creeat aceasta lumina cu care toti si-au clatit simturile.Este vorba de ceva mult mai profund decat o simpla eticheta;este vorba despre istorie,creatie,extravagant,unic,uneori trist,alteori haotic,mister,intuneric,desertaciune,orgie,libertinaj,capodopera,frumos,-este vorba despre intreaga creatie pariziana.Frumusetea nu mai este ceva general ci capata indeosebi o forma particularizata astfel incat si descrierile dezolante ale lui Baudelaire despre viata desfranta si despre prostituatele zvelete ale vechiului Paris sunt....frumoase.

In orice caz as putea sa stau sa vorbesc ore in sir despre Paris si chiar si in momentul cand ma voi opri spunand ca am spus tot ce se putea spune,o noua idee imi va impanzi mintea si voi avea impresia ca tot ceea ce am spus anterior a fost doar o scurta introducere.O viata nu este suficienta pentru a te contopi cu o dorinta arzatoare,poate nici o unitate de masura cunoscuta de om nu este posibila sa epuizezi un subiect vast,mai ales cand te implica emotional si spiritual.Asadar ,tot ceea ce am spus eu ...este doar o umila introducere pentru o istorisire infinita ale carei capete imi sunt si imi vor ramane vesnic o necunoscuta,pentru ca niciodata nu ajungi la o cunoastere totala,completa ,desavarsita insa merita sa te lansezi in oceanul promis de aceasta desarta iluzie de a te familiariza cu absolut orice.Mai mult chiar,altfel s-ar distruge vraja misterioasa a universului,nu?

Concluzia este simpla,nu stiu care sunt visele fiecaruia insa stiu cat de frumos este sa ti-l vezi realizat pe cel propriu.Pentru cei carora le este doar simpatic Parisul le recomad sa il viziteze:cu siguranta la intoarcere nu le va mai fi DOAR simpatic.Pentru cei care au mai mult decat o modesta simpatie, era necesar sa citeasca doar sfarsitul articolului,aceasta ultima fraza, din moment ce cuvintele de mai sus,cu siguranta, nu le sunt deloc necunoscute...

Toujour La Ville Des Lumières!

Renescence

Sun bath...Quiet places....Serenity....and of course,a well-deserved revival of my old habits....cam asa pot sa descriu in cateva cuvinte imaginea de ansamblu pe care o detin in acest moment dupa ce am terminat cu ce era mai greu: bacul si admiterea la facultate.Admiterea in sine nu este grea(cel putin pt.mine),cat este alegerea pe care trebuie sa o faci in caz ca esti nitzel in dilema intre mai multe sectii,sau mai rau,mai multe orase carora le gasesti cand cele mai mari avantaje,cand le cauti nod in papura pentru inconveniente.(iarasi cazul meu)
Faptul k am intrat la buget,la facultatea dorita(my second best thing..prietenii stiu de ce)este suficient ca sa simt raze de soare si in cele mai misterioase colturi ale corpului meu,kiar dak afara vremea s-ar incapatana sa nu fie in concordanta cu starea mea de spirit.Deci,nu conteaza!:)

Titlul este unul sugestiv,si neales la intamplare pentru ca are o serie de conotatii despre care se poate vorbi in prezent dar...mai important,despre care se poate vorbi pentru viitor.
In primul rand se poate vorbi despre o renastere spirituala care are la baza mai multa liniste decat pana acum,si o renastere din punct de vedere material.
Adica voi fi iarasi boboaca undeva intr-o noua institutie si cred k este preety much ultima "bobocie",cat de cat sincera ,de care voi mai avea parte.Dar prefer sa nu dezvolt partea asta intrucat eu abia sunt proaspat intrata.
Nu doresc decat sa reintru in sfera vechilor mele obiceiuri si de a ma bucura de tot ce se poate in aceasta perioada.Urmeaza doar toamna,un nou inceput ....poate zic asta si pentru ca voi implini 19 ani.

Deocamdata sunt in locul acela unde setea de a afla mai multe si de a recupera totul in materie artistica:filme,carti,muzica, este mai mare decat o posibila oboseala fizica.Si imi place la nebunie aceasta stare!Vreau sa am timp,sa profit de el,sa ma joc cu el,sa incerc sa-l pacalesc fie si doar pentru o secunda...Sa ma bucur de ceea ce am neglijat putin pana acum si de care am probabil mai multa nevoie decat cred!Este timpul pentru o vindecare ,o renastere ...si este vorba despre o mica atentie fata de sine!Vreau sa ma imbat cu aerul pe care am fost prea ocupata ca sa-l respir,sa mananc si sa simt din nou gustul unei fuziuni ce confera si ea o relaxare,sa beau apa la infinit pana ce devin mai mult de 99% apa,si sa ma identific cu tot ce este nou,frumos si necunoscut ce asteapta sa fie elucidat...

Oare...Cat de bine crezi ca te cunosti?:)

Furie si conceptii anexe

Viata impresioneaza mai mereu prin imprevizibilitate.Da!Poate sunt prea multe datile in care atunci cand nu am avut nevoie de ceva sa se intample - s-a intamplat,si asta a fost motivul pentru care scriu astazi in aceasta senina si torida zi de iunie!
De la un timp...mi-am dat seama ca urasc persoanele care nu au alta treaba decat sa se intereseze de viata altora.Evident,urasc si situatiile penibile si cu adevarat cretine pe care aceste persoane le declanseaza mai devreme sau mai tarziu.
La bac mi-a picat un un citat care avea ca motiv central:capacitatea de adaptare.Se pare ca multi inca au de reflectat la acest concept,deoarece..ma rog exemple sunt destule,si mi-am dat seama acum k sunt atat de multe persoane in aceasta situatie de inadaptabilitate ca nici maine nu as termina de scris dak ma apuc sa enumar.DA! am bac?si ce daca?dak am plans k vezi Doamne nu il iau(departe de adevar acest gand doar sunt la Unirea D'oohh...asa cum mai fac unii exponenti ai liceelor de renume)am facut-o in sinea mea,da am avut o problema nu le-am facut capu` calendar prietenilor aiurea...insa nu-i nimic.Sunt altii care o fac,si inca cu o deosebita placere.
In fine,persoanele incluse in aceasta categorie imi starnesc mila ,compasiune si orice cuvant din aceasta sfera semantica.De altfel,diversitatea personalitatilor si a caracterelor m-a intrigat mereu,insa pot spune clar ca si cei care au anumite capacitati mentale si nu si le uzeaza,ba mai mult isi bat joc de ele crezandu-se COOL ...sunt niste prosti! NU! nu ii voi alinta cu termeni gen:dezorientati,sau aiuriti sau prostuti...nu ..aceste persoane isi merita pe deplin titlul pentru ca dak ai "the brains" and "you got the skill "si nu vrei pur si simplu sa profiti de asta(ba mai mult,iti reprimi/renegi aceste sanse pe motiv: "k ma pierd cu firea si nu mai stiu ce sa spun" esti cu adevarat PROST!Nu cei care nu stiu nici macar sa citeasca (dar culmea,...macar INCEARCA lucru in opinia mea de admirat)sunt prosti!Nu! Ci cei care in culmea arogantei lor scarboase si odioase vor pierde multe in viata doar pentru ca"se pierd cu firea".Aiurea!Daca te pierzi cu firea ,inseamna k nu ai incredere in tine,si normal ca nu ai daca iti refuzi din start capacitatea de a o avea!Nu port nici un fel de respect acestor persoane!Nici acelora care dintr-un motiv sau altul se plictisesc de viata lor (Dar vai! circula in popor o zicala:VIATA E SCURTA!like d'ohh (app urasca aceasta expresie iritanta din toate punctele de vdr pe care acum o folosesc cu tenta ironica)nu se presupune ca nu ai timp sa te ocupi de viata altora si trebuie sa...ITI TRAIESTI DRAQ VIATA TA!!!!??
Ha?what happened to that?....asa...nici acelora care se mandresc intr-un mod absurd "sunt la liceul x is cel/cea mai tare ,restul sunteti niste furnici,va scuip seminte in cap!"Dar acasa cand ajung ii multumesc cu rusine (sau fara..i mean de ce ai avea?)mamei ca a facut rost de bani pt shpaga sa fiu si eu la un liceu de mai de Doamne Ajuta chiar dak eu am numai taratze si fier vechi in cap!;)
What the heck is it with you ppl?Bine frate,da-te mare,esti the king of the world,esti arogant!Ai de ce?bravo!;) tot respectul meu si da intr-adevar ai tot dreptul sa fii asa!Imi poti demostra ca esti cel mai tare intr-un domeniu!Perfect!Nasu pe sus,absolut nici o pb! Esti o curva infecta care stie sa poarta o discutie extraordinara despre istorie si filosofie,literatura si arte?Jos palaria!te crezi interesant k ai la baza un jargon excusivist presarat cu tot felul de sunete si onomatopee scoase cu guma de mestecat intre dinti (plus o serie de detalii pe care nu le voi enumera pt.ca nu sunt adepta aparentei,ci a esentei NHA!),sau ca esti destept dar la draq! ca sa vezi-demonstrezi doar contrariu prin tampeniile pe care le faci si zici?Atunci marsh alaturi de scursura societatii!;)
Of,da...intr-adevar nu prea merita multa lume...si nici nu prea merita sa mai scriu ceva pentru ca azi: sunt absolut dezgustata!de ce?nu prea stiu nici eu...Satula de prostime?Rasp.e mereu acelasi:da!Alexandru Lapusneanu sindrome?hell yeah!(ps.pt cine nu stie,a adoptat o formula simpla:cine era parte din problema suferea o moarte cumplita imediata,precisa,exacta,fara intarziere.Binenteles,cand zic asta ma refer cu precadere la capitolul uciderii celor 47 de boieri in mai putin de 1 ora.Nice way frate! Om care nu se incurca in senzatii remuscari sau detalii:D)Deci..se subantelege..mai clar de atat nu se poate!Nu sunt nici dezorientata,nici cu capu`n nori....vin urmatoarele probe de bac si sunt intr-o forma excelenta!;)
That's all for today! Have a wonderful life...in the huge ocean of mediocracy!Cei care se simt,normal.

Scrisoare catre trecut

Era soare...era vant tropical placut care mi-a adus din nou in minte chipul tau,asa cum mi-l amintesc ultima oara.
Am terminat liceul si ma gandeam cu nostalgie cum ar fi fost si ce ai fi spus daca m-ai fi vazut mandra in al 12-lea ceas de licean pasind incet pe scarile Unirii pentru ultima data.Ti-ar fi trecut prin minte..?Ca acea fata mica va urma pana la urma acelasi liceu ca si tine?Ca de fapt proverbul acela ..like father like daughter e adevarat(cel putin intr-o oarecare masura)?Ca de obicei timpul o ia la goana si in cursa lui suntem pierduti...insa intr-o zi-nu asa speciala ,m-am gandit sa te vizitez in acelasi loc unde te gasesc de 9 ani incoace.Credeam ca ranile in timp se vindeca,insa sunt din ce in ce mai convinsa ca oricat s-ar zice ca timpul le vindeca pe toate,unele rani raman vesnic deschise.Asa se intampla si cu tine...Colocviul meu solitar a fost auzit...caci chiar daca materialul nu exista,spiritul tau stiu ca este mereu alaturi de mine!Cald.Oftat.Dor.Curiozitate.
Nu stiu care a avut mai multa influenta insa pe toate le-am resimtit inca o data ...asa cum obisnuiesc mereu cand vin la tine si vantul mereu bate.Iata-ma deci absolventa...la 18 ani verzi,proaspeti,fragezi si naivi poate,si stiu ca ai fi fost mandru sa ma vezi, si ca si ceilalti parinti sa-ti pui intrebari vesnic actuale de genul"cand a trecut timpul?" si sa-mi faci o poza dupa care sa zambesti parca nevenindu-ti sa crezi ca intr-adevar sunt fiica ta si ca am crescut atat de mult...
Se spune ca ti-am mostenit perseverenta-eu nu sunt in totalitate de acord.Vointa mea este efemera in comparatie cu eterna ta lupta cu necunscutul.Ma aflu in fata ta,si nici acum nu pot privi drept.Parca mi-e frica de faptul ca as putea sa-ti vad iarasi chipul bland ,solemn si sa ma intorc in timp acum 9 ani.Memoria nu e deloc oportuna...
Vantul bate iarasi.Trebuie sa plec.Imi pare rau ca plec asa in graba dar ..sigur,candva iarasi voi reveni,promit!Vei fi acelasi,asteptandu-ma in acelasi loc -pentru totdeauna!
Ramai cu bine...

BagOfShoes:)

Uite asa printre un fum de tigara,o cafea mai mult sau mai putin reusita si un teanc de variante de bac care sta in asteptare,mi-am facut ceva timp si pentru latura funny a vietii.Ieri,am descoperit doua site-uri f.tari ,recomandate de ultima persoana la care m-as fi gandit : mama.Site-urile ,pe numele lor aberatii.com si bagofshoes.com sunt niste mici youtube-uri cuprinzand insa doar momente ,poze si filmuletze funny.Am uitat pentru un moment ca trebuie sa plec la mediatii sau ca am de terminat de vazut un film..si m-am delectat cu niste filmuletze dragutze chiar si cu anumite secvente luate din unele filme pe care le-am urmarit cu placere la vremea lor.Se pare ca apropierea zilei de 1 iunie a avut un oarecare efect "upon my inner child"pentru ca pe moment asa m-am simtit.Si nu doar pentru ca ma uitam si radeam cu gura pana la urechi de niste faze pe care nu toti le considera asa amuzante,ci pentru ca simteam ca nu-mi pasa ..k mereu este si acel timp rezervat si pus bine pentru a te simti bine,pentru ca nu conta pe moment ca mai am de comentat o poezie sau de iesit in oras,pentru ca nu m-am gandit iar"wow ...oare ce facultate imi aleg si ce voi face dupa"?
Acestea fiind spuse,cred ca acuma voi mai intra la o repriza de astfel de filmuletze pentru ca Slava Domnului acele variante de bac nu se termina prea curand...poetul damnat nu se rasuceste in mormant doar pentru ca nu i-am deslusit eu arta poetica....in oras pot iesi oricand si la orice ora...filmul care sta si asteapta...vorba aia:daca a asteptat pana acuma....

The End Of a Season

Se pare ca fiecare capitol din viata se incheie asemeni unui anotimp:cu parere de rau,sau nu,si mereu cu un anotimp in fata asteptand sa se desfasoare.Ciudat este ca in viata invatam sa vorbim,invatam sa ne comportam,invatam sa scriem,dar se pare ca, despre cum sa spunem Adio si sa lasam in urma ceea ce ascunde acest cuvant,nu ne-a invatat nimeni.De cate ori s-a spus acest cuvant fara sa te gandesti putin la ceea ce lasi in spate,fara sa arunci o privire sobra peste umar,fara sa-ti fi dorit sa dai timpul inapoi pentru a spune ceea ce a stat sub exilul tacerii?
Timpul....toata lumea vorbeste despre el ...toata lumea il vede....insa nu cred ca exista timp in adevaratul sens al cuvantului.Ne vedem pe noi schimbati,vedem societatea in schimbare...totul in functie de timp!!Asadar...nu suntem decat niste sclavi ai timpului.Un bun maestru care vindeca si raneste deopotriva,un sfetnic bun(mai bun ca noaptea..)si un campion la atletism...caci alearga cum nimeni altul nu o face.Binenteles nu fac exceptie de la cei prizonieri in jocul timpului.
Sezonul meu s-a inchieiat!A fost un sezon de intrebari,de idei,de naivitate si de speranta(oh Doamne,dar desharta...)de a repara totul si de a incerca un echilibru.NU!La ce am ajuns eu ...se cheama 'Dead end' sau...capat de drum,sau,capat de sezon.Nu stiu cat de mult mi-as fi dorit sa ajung la capatul de drum...insa totul in lume are o limita.Cand visele incep a te contopi fi sigur ca vei primi un pahar cu apa rece pe fata pentru a te trezi!Sunt timpuri grele ...cu ticairi de ceas...si cu (sau fara)regrete.Eu mi-am dorit prea mult un echilibru...nu l-am obtinut.Am vrut sa daruiesc...insa cu parere de rau,am avut impresia ca mi-am pierdut timpul."a pierde"...verbul zilei!Speranta de a mai invia ceva ...a pierit odata cu caderea frunzelor.Trebuie sa ma resemnez.La urma urmei,it's just a lost season.Va urma altul,si altul,si altul!A fost o vara calda,inmiresmata,noua,proaspata si iubita;o pacaleala infantila si gingasa a timpului care parca amuzat de entuziasmul nostru a inchis un ochi promitand parca insa ca data viitoare ceva se va schimba!O clipa pentru o viata! Si a meritat...eu una stiu ca a meritat.Totusi eu nu am fost singura... deci,nu stiu de persoana care a fost langa mine atunci(de altfel,unica persoana pe care eu o puteam vedea acolo) daca a crezut acelasi lucru. Si pentru asta multumesc!Cui?Nu stiu....So,I've made my point and yet...Do I still want to be lost in my lost season...or did I just say Good-bye FOREVER?



Ps.Better be the second one...because I wouldn't want to have a contradiction between my title and the last line!

Back to Black

Well...de ceva vreme mi-a atras atentia o cantareata londoneza care drogata,fumata,confuza,nebuna si descentrata cum e,a castigat o groaza de premii,a avut numeroase nominalizari si deci a starnit admiratia multor persoane.Da,despre Amy Winehouse este vorba.Ascultam acum "Black to Black" melodia care da si titlul albumului.Imi face mare placere sa stiu ca nu conteaza cat de tumultoasa e viata ei personala atata timp cat rupe gura targului folosindu-se de vocea care a consacrat-o in randul celor mai buni artisti ai momentului.

Versurile parca poarta amprenta ei iar nonconformismul ei specific in interpretare se pliaza perfect personalitatii ei vulcanice pe care eu o calaloghez ca fiind'mult prea spirituala' cateodata.

Problemele ei cu drogurile sunt deja la ordinea zilei,insasi artista declarand ca in Londra clar nu se va lasa de droguri.La urma urmei nu ar trebui sa conteze decat ceea ce afisezi pe scena,ori ea a demonstrat ca poate capta atentia publicului de nenumarate ori,chiar si daca cu 5 minute inainte de a aparea in fata fanilor a consumat cocaina sau a baut putin peste masura.Slava Domnului a figurat si in cadrul unui clasament al celor mai prost imbracate vedete,e plina de tatuaje bizare,si in urma problemelor ei de natura diversa arata ca un schelet,insa ce a ramas la suprafata ca un diamant constient de propria sa originaliatate?Daaa:talentul.

Ce invatam din toate astea?Ca lumea nu i-a apreciat vocea mai putin din cauza tatuajelor a drogurilor,a orgiilor bahice in care a fost implicata,si sper ca nici de acum inainte aceste detalii care tin strict de viata ei privata sa fie un criteriu de apreciere al talentului pur,adevarat.

Concluzia mea personala e urmatoarea:majoritatea timpului am vazut judecati dupa aparente si brusc...ma opresc la Amy Winehouse,ascult cateva melodii,aflu cate ceva despre ea,aflu opinia publica...si stupoare:dintr-o data nimeni nu mai zice(cum eram obisnuita sa aud pana mai odinioara) "e o drogata de aia nu-mi place"sau alte formulari de genul acesta.Acum stau si ma gandesc:...Cat talent trebuie sa aiba fata asta daca a cucerit lumea in halul acesta?

Cu toate astea,faptul ca problemele ei depasesc orice limita de imaginatie nu trebuie neglijat!Nu sunt pro droguri; scopul a fost altul!Amy a slabit,a avut probleme de anorexie, a fumat heroină, inhalat cocaină a luat ecstesy şi ketamină, împreună cu whiskey şi vodcă de-a lungul unui raid prin barurile din Londra,si nu mi se pare normal ca ea sa considere acest stil de viata-sanatos refuzand astfel orice tip de ajutor.Incapatanarea ei ar trebui sa inceteze si ar trebui sa inceapa sa constientizeze ca ajutoarele vin cu buna intentie!

Pacat...talentele adevarate sunt rare!Iar daca mai sunt si pe drumul pierzaniei...sa ne bucuram cat mai putem de ele pentru ca nu se stie cand vor face un lucru incredibil de stupid intr-un moment neasteptat.

Colocviu sentimental

Nu am eu inspiratie la minut, si nici nu mananc rime pe paine asemeni marilor poeti despre iubire,oricat m-as stradui eu.De cate ori incerc sa duc o idee pana la capat ma pierd in detalii si ori ajung de unde am plecat ori nu ajung nicaieri si imi dau seama cat de mult am putut sa bat campii.Poate pentru ca pornesc de la ideea ca sentimentele trebuie simtite si nu scrise ....intalnesc piedici in a descrie exact ceea ce simt.Consider ca daca o emotie este prea puternica deja depaseste limita cuvantului.
Insa tot eu spun ca ii admir pe cei care sunt in stare sa dea forma trairilor lor,tocmai pentru ca eu nu sunt in stare sa fac asa ceva.Oare as reusi in haosul meu sa delimitez?Sa clasific?Sau ma arunc direct in fapte fara sa fiu constienta(sau poate ca sunt!)de urmari?

Ole!Mi-am terminat atestatul!:)

Este fara indoiala proiectul de mare anvergura(pentru scoala) la care am muncit cu cea mai mare placere!And now...like Dexter used to say:"At last!My greatest work is completed!"Cuvinele sunt prea putine pentru a descrie respectul si admiratia mea pentru acest mare geniu al cinematografiei.Abia astept momentul prezentarii pentru ca pentru o zi...macar o zi, voi fi in pielea lui.Romane,carti,biografii...mi se par insuficiente ...se poate scrie pana nu o sa se mai poata insa tot nu va fi destul ca sa-i acoperi maretia cu ajutorul cuvintelor.Asta poate e o chestiune de destin din moment ce Chaplin nu a folosit decat privirea si gestul pentru a impresiona.
De altfel,felicitarile mele trupei J-five care prin piesa "Modern times" ii aduc un omagiu acestui mare om.yep..unul ca el 1 data la 100 de ani...sau poate mai mult...sau poate...

Smoke and lyrics

Ascultam acuma mai multe melodii...printre care si Enigma-gravity of love.Este o melodie care imi imprima asa un sentiment eroic...un cadru nocturn in care singurele elemente sunt apa de ocean,o stanca ,luna si un sentiment rece de siguranta combinat cu curaj si nepasare fata de tot ce va veni!
...Insa cea care se pliaza foarte bine trairilor mele este:Mourah-J.butterfly...
Melodia incepe cu niste versuri in soapta care insa fac toata melodia! exact in ele consta esentialul si ceea ce am impresia cateodata ca a fost scris special pentru mine.(evident ca visatul cu ochii deschisi nu costa nimic).Imi place acest caracter incifrat al acestei melodii dak il putem numi asa.

4 sentimente,3 personaje ,2 tigari fumate si ...1 mare dezamagire.

De cealalta parte a clasamentului celor mai bune filme...se afla filmul lui Cristian Mungiu"4luni3,saptamani si 2 zile"

...Confuzie,dezamagire si un gust amar..cu aceste cuvinte ma identific cand vine vorba de acest film.Imi pare rau..parerile sunt impartite,dar nu corespunde prototipului meu de film care merita sa fie nominalizat la Palme D'Or.Filmul parca insemna arta nu?Unde sunt cadrele,unde este sunetul...unde este arta? Nu zic ca e dezastru,dar nu se poate nominaliza asa chiar orice.Da,este o expunere reala a unor timpuri grele cu care a avut de-a face Romania,insa cu exceptia Anei Maria Marinca care a jucat la inaltime,filmul este fad,plictisitor si ridica unele semne de intrebare.cadru static..sonorizarea proasta,si un final care m-a lasat masca,ca si cum filmul ar fi fost neterminat ,un fapt care mi-a sporit oarecum plictiseala.Asa ca pot sa spun ca nu m-a impresionat indestul.La cata reclama i s-a facut si la cate am auzit ...asteptarile mele erau undeva sus sus de tot.Cu tot respectul,se poate si mai bine de atat.Dovada?"California dreamin'" un film foarte dragutz ..care se presupune ca e rivalul lui'4 luni...."si de 1000 de ori l-as fi ales pe acesta in locul celuilalt.Nu sunt eu critic de film insa acest lucru a fost sesizat si de amatori cat si de critici avizati care cu argumentele lor au desfiintat filmul lui Mungiu.

De fiecare data o placere...

"Moulin Rouge"va fi mereu un film care se va afla in topul preferintelor mele,daca nu este chiar primul.Este unul din acele filme pe care le revezi cu placere chiar si pentru a mia oara doar pentru a trai aceeasi stare.Il consider un film foarte bun pentru ca se apropie de ceea ce in viziunea mea alcatuieste arta;este aproape de prototipul perfectiunii in ceea ce priveste filmele:un subiect bun,actiune si timp f.bune: minunatul oras al luminilor,cu cartierul Montmartre,lumea boema,cabaretele si lumea de jos traind cu aparentele nelipsindu-le insa aspiratiile pe care nu se pune asa mult accent,absinth,actori bine alesi,interpretare "jos-palaria",actiunea lineara,si de ce nu?un final grandios care te transpune brusc din lumea iluziilor si a dragostei eterne in taramul realitatii crude.Recunosc ,finalul mereu mi-a starnit cel putin o lacrima in coltul ochiului,chiar si dupa multiple vizionari.Nota 10 din partea mea!

Cotidianul-vesnic comercial

Mda...azi mai mult ca niciodata imi dau seama cat de comerciala e lumea in care traim.Mi se pare ca originalitatea a palit sau pur si simplu cateodata nu mai are nici un cuvant de spus.De la idei invechite preluate si puse in aplicare pana la poze de duzina pe toate site-urile 'comerciale' evident...totul pare atat de.."deja-vu".Stau astazi si ma gandesc(sunt sigura ca maine cand voi citi imi voi spune:"dar uite cu ce mi-am batat eu azi capul";))ca traiesc niste stari de-a dreptul contrarii.
Cert este ca m-am saturat sa aflu zilnic aceleasi vesti banale,aceleasi randuri ieftine scrise in reviste de scandal despre aceleasi vedete care nu au facut nimic altceva in viata lor decat sa umple reviste cu interviuri legate de noua masina,sau minunata vacanta in insulele Canare despre care sa nu fie in stare sa zica decat:"A fost fain!foarte frumos...da ,cerul era albastru".
Nu mai zic de aceleasi minciuni politice si aceleasi promisiuni incalcate sau mai rau,netinute.
Data fiind aceasta trista si deplorabila situatie nu pot decat sa ma intorc la vorbele unei personalitati in adevaratul sens al cuvantului:Charles Chaplin care spunea:"In fact,life is a tragedy when seen in close-up,but a comedy in long-shot".Poate de aia lumea sta si rade in fata problemelor:pentru ca nu le-au patruns niciodata cu adevarat..si poate ca e mai bine asa.Adica este de fapt singura metoda de a nu innebuni.Spun asta deoarece am avut placerea de a avea de-a face cu un om pur si simplu grav afectat de ceea ce se intampla in aceasta societate.Nu,nu este un om fericit;isi hraneste nebunia sau spiritul satiric si sarcastic sau rigid din intamplarile zilnice,in toate domeniile de top,insa este cel mai sincer si cel mai "la rece'judecator al timpurilor moderne pe care l-am intalnit in cei 18 ani ai mei.Este un om(nu desconspir identitatea)care vede tragedia!Partea proasta e ca vede NUMAI tragedia...
Cu siguranta ma simt mai bine ca mi-am eliberat aceste ganduri mai mult sau mai putin practice,mai mult sau mai putin importante...dar tot acest om de mai sus m-a invata sa-mi cultiv intr-o oarecare masura egoismul si sa consider ca daca nu ma afecteaza pe mine ,ca persoana,in mod direct sa intorc spatele si sa merg mai departe cu aceeasi incredere de la inceput.