Spune NU degradarii limbii pe care o vorbesti!

Daca as putea initia o campanie pentru salvarea limbii române ,as face-o fara sa ma gandesc de doua ori.Limba noastra este ca un organism slabit,cu un aspect ponosit din cauza celor care o intrebuinteaza incorect,de cele mai multe ori.Greselile gramaticale de pe posturile de televiziune curg zilnic mai ceva ca apa la robinet,oamenii de pe strada au clare intentii de a reinventa limba ,pe care probabil o considera perimata,demodata,si sincer,nici studentii de la universitatile cu pretentii nu sunt mai prejos.

Spuneti STOP atacurilor la adresa limbii (ca sistem)si gramaticii limbii romane!Oameni buni,cumparati-va DOOM-urile(da,este numele jocului pe computer aparut undeva in '93,insa acel joc evident ca nu are nici o legatura cu acest subiect),o carte cu probleme de ortografie sau un Indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie.

Inca un lucru care nu trebuie neglijat:hipercorectitudinea nu este o optiune!

Nestiind de ce...

Azi sunt incantata.Nu stiu de ce...asa cum spune si titlul post-ului.Poate pentru ca afara este un miros de iarba proaspat taiata,poate pentru ca ma uit pe cer-nu vad nici un nor si asta imi intareste increderea,poate pentru ca in sinea mea ..sunt multumita de mine si de ceea ce am realizat..In sfarsit,nu stiu.Este ceva deosebit in legatura cu ziua asta.

Cum mi se intampla de putin ori,soarta m-a adus intr-un loc caruia desi nu ii mai apartin ,ma face sa ma gandesc cu drag la ceva:la faptul ca am avut o copilarie,un timp...al meu ,si numai al meu,un loc aparte,si ca nu am fost mutata din coclauri in coclauri...Imi place ca am avut un loc,personal,care nu imi mai starneste azi decat un zambet sincer,dar care candva a insemnat inglobarea a tot ceea ce semnifica fraged,tanar,verde,proaspat.Mi-a facut placere sa revad locul batatoritalta data de mingi,de manuţe murdare,de tenisi prafuiti,care acum este o mare parcare;sa vad placuţa stramba pe care scrie "Str.Mierlei",sa revad parcul in care acum se dau altii copii pe leaganele care erau martorii serilor de cartier cu seminte,povesti,barfe de doi lei...Sa-mi revad gradina unde plantam cu migala seminate de floarea-soarelui si din 10 daca iesea una era bine...sa revad oamenii care imi zambeau alta data cu obrajii rumeni,sau chipul ars de soare...Altfel spus,sa inchid ochii si sa ma infiltrez subtil in povestea acestei strazi pe care am crescut,pe care am copilarit,pe care am plans,care mai poarta inca sangele din juvenilii mei genunchi juliti...strada de pe care am plecat si la care ma intorc astazi ,ca la o veche prietena,insa altfel,total altfel....mereu altfel.