Astazi nu e zi de scris siropuri.Astazi este o zi in care ma gandesc daca nu cumva ma aflu in fata unor ultime momente din viata cuiva si.... pierd timpul.Cu greu imi gasesc cuvintele ,căci greu imi vine a vorbi despre starea de reverie,de derulare prematura a unor evenimente urate care urmeaza (sau nu)sa survina.
Urasc momentele cand in viata nu mi se da posibilitatea sa-mi iau ramas bun de la cei care m-au iubit cu adevarat,probabil singurii,dandu-mi-se in schimb sansa sa anticip fara sa pot face absolut nimic .La ce folos sa stii ca se va intampla ceva rau ,si tu sa nu stii cum sa actionezi?Tot ce iti ramane este un chin interior de care iti vei aminti probabil mereu,constiinta neputintei tale si un ramas bun rece,incomplet,nepotrivit(mereu nepotrivit).Prea multe cuvinte ramase nespuse,prea multe intrebari la care nu mai gasesti raspuns ...insa la toate acestea singurul raspuns pe care il gasesti este o tacere dureroasa care stii ca nu se va mai preschimba niciodata in vocea celui pierdut .
"Este prea tarziu'',"prea tarziu" ....nimic nu ma intristeaza mai tare.De ce atatea convulsii interioare daca in final este intotdeauna:...Prea tarziu! ?
